2 Imparati 7

Vestirea lui Elisei.

1. Şi Elisei a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului. Aşa zice Domnul: „Mâine, pe timpul acesta, la poarta Samariei, măsura de floare a făinii se va vinde cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu“.

2. Şi căpetenia, pe mâna căruia se rezema împăratul, a răspuns omului lui Dumnezeu şi a zis: „Iată, dacă ar face Domnul ferestre în ceruri, ar putea fi lucrul acesta?“ Şi el a zis: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea“.

3. Şi erau patru oameni leproşi la intrarea porţii. Şi au zis unul către altul: „De ce şedem aici până vom muri?

4. Dacă vom zice: «Să intrăm în cetate!», foametea este în cetate şi vom muri acolo; iar dacă vom şedea aici, vom muri. Şi acum veniţi să ne aruncăm în tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa vii, vom trăi; şi dacă ne vor omorî, vom muri“.

5. Şi s-au ridicat în amurg, ca să meargă la tabăra sirienilor; şi au venit la marginea taberei sirienilor; şi, iată, nu era nici un om acolo.

6. Pentru că Domnul făcuse să se audă în tabăra sirienilor un vuiet de care, un tropot de cai şi zarvă de oştire mare; şi au zis unul către altul: „Iată, împăratul lui Israel a tocmit pe împăraţii hetiţilor şi pe împăraţii egiptenilor ca să vină asupra noastră“.

7. Şi s-au ridicat şi au fugit în amurg şi şi-au lăsat corturile lor şi caii lor şi măgarii lor, tabăra, cum era, şi au fugit ca să-şi salveze viaţa.

8. Şi aceşti leproşi au venit la marginea taberei; şi au intrat într-un cort şi au mâncat şi au băut şi au luat de acolo argint şi aur şi haine şi au mers şi le-au ascuns. Şi s-au întors şi au intrat în alt cort şi au luat de acolo şi au mers şi au ascuns.

9. Şi au zis unul către altul: „Nu facem bine; ziua aceasta este o zi de veste bună şi noi tăcem: dacă vom zăbovi până la lumina dimineţii, ne va ajunge pedeapsa; şi acum veniţi să mergem şi să spunem casei împăratului“.

10. Şi au venit şi au strigat către portarii cetăţii şi le-au spus, zicând: „Am venit la tabăra sirienilor şi, iată, nu era nimeni acolo, nici glas de om, ci caii legaţi, şi măgarii legaţi, şi corturile cum erau“.

11. Şi portarii au strigat şi au dat de ştire înăuntrul casei împăratului.

12. Şi împăratul s-a trezit noaptea şi a zis slujitorilor săi: „Să vă spun ce ne-au făcut sirienii. Ei ştiu că suntem flămânzi şi au ieşit din tabără ca să se ascundă în câmp, zicând: «Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde de vii şi vom intra în cetate»“.

13. Şi unul dintre slujitorii lui a răspuns şi a zis: „Să ia cineva, te rog, cinci din caii rămaşi, care au rămas în cetate (iată, ei sunt ca toată mulţimea lui Israel care a rămas în ea: iată, sunt ca toată mulţimea lui Israel care a pierit) şi să-i trimitem şi să vedem“.

14. Şi au luat două care cu caii lor şi împăratul a trimis după tabăra sirienilor, zicând: „Duceţi-vă şi vedeţi“.

15. Şi s-au dus pe urma lor până la Iordan şi, iată, tot drumul era plin de hainele şi de lucrurile pe care le aruncaseră sirienii în graba lor. Şi solii s-au întors şi au spus împăratului.

16. Şi poporul a ieşit şi a prădat tabăra sirienilor; şi măsura de floare a făinii s-a vândut cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după cuvântul Domnului.

17. Şi împăratul a pus mai-mare peste poartă pe căpetenia pe mâna căruia se rezema şi poporul l-a călcat în picioare la poartă şi a murit, după cum spusese omul lui Dumnezeu, cum a zis când coborâse împăratul la el.

18. Şi a fost aşa cum vorbise omul lui Dumnezeu către împărat, zicând: „Două măsuri de orz se vor vinde cu un siclu şi măsura de floare a făinii cu un siclu, mâine, pe timpul acesta, la poarta Samariei“.

19. Şi căpetenia aceea răspunsese omului lui Dumnezeu şi zisese: „Iată, dacă va face Domnul ferestre în ceruri, ar putea fi lucrul acesta?“ Şi el a zis: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea“.

20. Şi aşa i s-a întâmplat, pentru că l-a călcat poporul în picioare la poartă şi a murit.