2 Imparati 3

Ioram, regele lui Israel.

1. Şi Ioram, fiul lui Ahab, a început să împărăţească peste Israel în Samaria în anul al optsprezecelea al lui Iosafat, împăratul lui Iuda; şi a împărăţit doisprezece ani.

2. Şi a făcut rău în ochii Domnului, dar nu ca tatăl său şi ca mama sa; şi a îndepărtat stâlpul lui Baal, pe care-l făcuse tatăl său.

3. Totuşi s-a alipit de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască; nu s-a depărtat de ele.

4. Şi Meşa, împăratul Moabului, era stăpân de oi şi a dat împăratului lui Israel o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lâna lor.

5. Şi a fost aşa: după ce a murit Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel.

6. Şi împăratul Ioram a ieşit din Samaria în ziua aceea şi a numărat tot Israelul.

7. Şi a mers şi a trimis la Iosafat, împăratul lui Iuda, zicând: „Împăratul Moabului s-a răsculat împotriva mea: vrei să mergi cu mine la război împotriva Moabului?“ Şi el a zis: „Mă voi sui; eu sunt ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei precum caii tăi“.

8. Şi a zis: „Pe ce cale ne vom sui?“ Şi el a zis: „Pe calea pustiului Edomului“.

9. Şi împăratul lui Israel şi împăratul lui Iuda şi împăratul Edomului au pornit şi au făcut un ocol de şapte zile. Şi nu era apă pentru tabără şi pentru animalele care îi urmau.

10. Şi împăratul lui Israel a zis: „Vai, Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi împreună, ca să-i dea în mâna Moabului“.

11. Şi Iosafat a zis: „Nu este aici un profet al Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el?“ Şi unul dintre slujitorii împăratului lui Israel a răspuns şi a zis: „Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie“.

12. Şi Iosafat a spus: „Cuvântul Domnului este cu el“. Şi împăratul lui Israel şi Iosafat şi împăratul Edomului au coborât la el.

13. Şi Elisei a zis împăratului lui Israel: „Ce am eu a face cu tine? Mergi la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale“. Şi împăratul lui Israel i-a zis: „Nu, pentru că Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi împreună, ca să-i dea în mâna Moabului“.

14. Şi Elisei a zis: „Viu este Domnul oştirilor, înaintea căruia stau, că, dacă n-aş privi la faţa lui Iosafat, împăratul lui Iuda, nu m-aş uita la tine, nici nu te-aş vedea.

15. Şi acum aduceţi-mi un cântăreţ cu harfa“.Şi a fost aşa: în timp ce cânta cântăreţul din harfă, mâna Domnului a fost peste el.

16. Şi a zis: „Aşa zice Domnul: «Faceţi în valea aceasta groapă lângă groapă».

17. Pentru că aşa zice Domnul: «Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie; totuşi valea aceasta se va umple de apă şi veţi bea voi şi turmele voastre şi animalele voastre».

18. Şi aceasta este puţin în ochii Domnului: El va da în mâna voastră şi pe Moab.

19. Şi veţi bate orice cetate întărită şi orice cetate aleasă şi veţi tăia orice copac bun şi veţi astupa toate izvoarele de apă şi veţi strica orice bucată bună de pământ cu pietre“.

20. Şi a fost aşa: dimineaţa, pe când se aducea darul de mâncare, iată, a venit apă de pe calea Edomului şi pământul s-a umplut cu apă.

21. Şi toţi moabiţii au auzit că împăraţii se suiseră să lupte împotriva lor şi au fost adunaţi toţi cei care puteau să poarte armură, şi mai vârstnici, şi au stat la hotar.

22. Şi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi soarele a răsărit peste apă şi moabiţii au văzut apa de cealaltă parte roşie ca sângele.

23. Şi au zis: „Este sânge! Împăraţii aceştia sunt nimiciţi cu desăvârşire şi s-au lovit unul pe altul; şi acum, la pradă, Moabule!“

24. Şi, când au ajuns la tabăra lui Israel, israeliţii s-au ridicat şi au bătut pe moabiţi şi ei au fugit dinaintea lor; şi au intrat şi au bătut pe Moab.

25. Şi au dărâmat cetăţile şi a aruncat fiecare om piatra sa pe orice bucată bună de pământ şi l-au umplut şi au astupat orice izvor de apă şi au tăiat orice copac bun, până n-au lăsat decât pietre în Chir-Hareset; şi aruncătorii cu praştia l-au înconjurat şi l-au lovit.

26. Şi împăratul Moabului a văzut că lupta era prea crâncenă pentru el şi a luat cu sine şapte sute de bărbaţi care scoteau săbiile, ca să răzbată până la împăratul Edomului, dar n-au putut.

27. Şi a luat pe fiul său întâi-născut care urma să împărăţească în locul său şi l-a adus ardere-de-tot pe zid. Şi a fost mare mânie împotriva lui Israel; şi au plecat de la el şi s-au întors în ţara lor.