2 Cronici 6

Binecuvântarea rostită de Solomon.

1. Atunci Solomon a zis: „Domnul a zis că va locui în întuneric gros.

2. Iar eu Ţi-am construit o casă de locuit şi un loc rânduit pentru Tine, ca să locuieşti pentru totdeauna“.

3. Şi împăratul şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel; şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare.

4. Şi el a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa lui David, tatăl meu, şi a împlinit cu mâinile Sale cuvântul Său, zicând:

5. «Din ziua în care am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, n-am ales dintre toate seminţiile lui Israel nici o cetate în care să se construiască o casă pentru ca să fie Numele Meu acolo; şi n-am ales nici un om să fie conducător peste poporul Meu Israel.

6. Ci am ales Ierusalimul, ca Numele Meu să fie acolo, şi am ales pe David, ca să fie peste poporul Meu Israel».

7. Şi David, tatăl meu, avea pe inimă să construiască o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.

8. Dar Domnul a zis lui David, tatăl meu: «Pentru că ai avut pe inima ta să construieşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut aceasta pe inimă;

9. dar nu tu vei construi casa, ci fiul tău, care va ieşi din coapsele tale, el va construi o casă pentru Numele Meu».

10. Şi Domnul a împlinit cuvântul Său pe care l-a spus; şi eu m-am ridicat în locul lui David, tatăl meu, şi stau pe tronul lui Israel, cum a zis Domnul, şi am construit casa Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel;

11. şi am pus acolo chivotul, în care este legământul Domnului, pe care El l-a făcut cu fiii lui Israel“.

Rugăcinea lui Solomon.

12. Şi el a stat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi şi-a întins mâinile.

13. Pentru că Solomon făcuse o platformă de aramă de cinci coţi lungime şi cinci coţi lăţime şi trei coţi înălţime şi o aşezase în mijlocul curţii; şi a stat pe ea şi şi-a plecat genunchii înaintea întregii adunări a lui Israel şi şi-a întins mâinile spre ceruri.

14. Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea Ţie în ceruri şi pe pământ! Tu, care păzeşti legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi care umblă înaintea Ta din toată inima lor;

15. Tu, care ai ţinut faţă de robul Tău David, tatăl meu, ce i-ai spus: Tu ai vorbit cu gura Ta şi ai împlinit cu mâna Ta cuvântul Tău, ca în ziua aceasta.

16. Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine faţă de robul Tău, David, tatăl meu, ce i-ai promis când ai zis: «Nu vei fi lipsit înaintea Mea de un bărbat care să stea pe tronul lui Israel; numai dacă vor lua aminte fiii tăi la calea lor, ca să umble în legea Mea, cum ai umblat tu înaintea Mea».

17. Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, să fie adeverit cuvântul Tău, pe care l-ai spus robului Tău, David.

18. Dar va locui cu adevărat Dumnezeu cu omul pe pământ? Iată, cerurile şi cerurile cerurilor nu Te cuprind; cu cât mai puţin casa aceasta pe care am construit-o eu!

19. Totuşi, priveşte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne, Dumnezeul meu, ca să auzi strigătul şi rugăciunea cu care robul Tău se roagă înaintea Ta;

20. ca să fie ochii Tăi deschişi peste casa aceasta, zi şi noapte, peste locul în care ai zis să pui Numele Tău acolo: ca să auzi rugăciunea cu care robul Tău se roagă spre locul acesta.

21. Şi ascultă cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel, cu care se vor ruga spre locul acesta, şi ascultă-i din locul locuinţei Tale, din ceruri, şi ascultă şi iartă.

22. Dacă va păcătui vreun om împotriva aproapelui său şi se va pune asupra lui un jurământ ca să-l facă să jure, şi jurământul va veni înaintea altarului Tău, în casa aceasta,

23. atunci ascultă din ceruri şi lucrează şi judecă pe robii Tăi, răsplătind celui rău, ca să aduci calea lui asupra capului lui, şi îndreptăţind pe cel drept, ca să-i dai după dreptatea lui.

24. Şi dacă poporul Tău Israel va fi bătut înaintea vrăjmaşului, pentru că au păcătuit împotriva Ta, şi se vor întoarce şi vor mărturisi Numele Tău şi se vor ruga şi vor face cerere înaintea Ta, în casa aceasta,

25. atunci ascultă din ceruri şi iartă păcatul poporului Tău Israel şi adu-i din nou în ţara pe care le-ai dat-o lor şi părinţilor lor.

26. Când se vor închide cerurile şi nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta: dacă se vor ruga spre locul acesta şi vor mărturisi Numele Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i-ai smerit,

27. atunci ascultă din ceruri şi iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învăţându-i calea cea bună pe care trebuie să umble, şi dă ploaie peste ţara Ta, pe care ai dat-o poporului Tău de moştenire.

28. Dacă va fi foamete în ţară, dacă va fi ciumă, dacă va fi tăciune în grâu sau mană, lăcustă sau omidă, dacă îi vor asedia vrăjmaşii lor în ţara porţilor lor, orice plagă, orice boală ar fi,

29. orice rugăciune, orice cerere care va fi făcută de vreun om sau de tot poporul Tău, Israel, când îşi vor recunoaşte fiecare suferinţa şi durerea lui şi îşi vor întinde mâinile spre casa aceasta,

30. atunci ascultă din ceruri, locul locuinţei Tale, şi iartă şi dă fiecăruia după toate căile lui, Tu, care cunoşti inima lui (pentru că Tu, numai Tu cunoşti inima fiilor oamenilor),

31. ca să se teamă de Tine, să umble în căile Tale, în toate zilele cât vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri.

32. Şi de asemenea pentru străinul care nu este din poporul Tău, Israel, dar a venit dintr-o ţară îndepărtată, pentru Numele Tău cel mare şi mâna Ta cea tare şi braţul Tău cel întins: când va veni şi se va ruga spre casa aceasta,

33. atunci ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi lucrează potrivit cu tot ceea ce va cere străinul acela de la Tine, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău şi să se teamă de Tine, ca şi poporul Tău, Israel, şi să ştie că această casă pe care eu am construit-o este numită după Numele Tău.

34. Când poporul Tău va ieşi la luptă împotriva vrăjmaşilor săi, pe calea pe care îi vei trimite, şi se vor ruga Ţie spre cetatea aceasta, pe care ai ales-o Tu, şi spre casa pe care am construit-o pentru Numele Tău,

35. atunci ascultă din ceruri rugăciunea lor şi cererea lor şi fă-le dreptate.

36. Când vor păcătui împotriva Ta (pentru că nu este om care să nu păcătuiască) şi Te vei mânia pe ei şi-i vei da înaintea vrăjmaşului, şi cei care-i vor prinde îi vor duce captivi într-o ţară îndepărtată sau apropiată şi,

37. dacă vor pune aceasta la inimă în ţara unde au fost duşi captivi şi se vor pocăi şi Îţi vor face cerere în ţara captivităţii lor, zicând: «Am păcătuit, am făcut nelegiuire şi am lucrat cu răutate!»,

38. şi se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în ţara captivităţii lor, unde i-au dus captivi, şi se vor ruga spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, şi spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am construit-o Numelui Tău,

39. atunci ascultă din ceruri, locul locuinţei Tale, rugăciunea lor şi cererea lor şi fă-le dreptate şi iartă poporului Tău păcatul lor împotriva Ta.

40. Şi acum, Dumnezeul meu, să fie, Te rog, ochii Tăi deschişi şi urechile Tale cu luare-aminte la rugăciunea din locul acesta!

41. Şi acum, ridică-Te, Doamne Dumnezeule, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi chivotul puterii Tale.Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcaţi cu mântuire, şi sfinţii Tăi să se bucure în bunătatea Ta.

42. Doamne Dumnezeule, nu întoarce faţa unsului Tău:aminteşte-Ţi de îndurările Tale către David, robul Tău“.