2 Cronici 5

1. Şi toată lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru casa Domnului s-a terminat. Şi Solomon a adus în ea toate lucrurile închinate de David, tatăl său; şi argintul şi aurul şi toate uneltele le-a pus în vistieriile casei lui Dumnezeu.

Sfinţirea Templului.

2. Atunci Solomon a adunat la Ierusalim pe bătrânii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe capii părinteşti ai fiilor lui Israel, pentru a aduce chivotul legământului Domnului din cetatea lui David, care este Sionul.

3. Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la împărat, la sărbătoarea care este în luna a şaptea.

4. Şi toţi bătrânii lui Israel au venit; şi leviţii au ridicat chivotul.

5. Şi au suit chivotul şi cortul întâlnirii şi toate uneltele sfinte care erau în cort; preoţii, leviţii le-au suit.

6. Şi împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel care se strânsese la el înaintea chivotului au jertfit oi şi boi care nu se puteau număra, nici socoti, datorită mulţimii.

7. Şi preoţii au adus chivotul legământului Domnului la locul său, în partea din spate a casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.

8. Şi heruvimii îşi întindeau aripile peste locul chivotului şi heruvimii acopereau chivotul şi drugii lui pe deasupra.

9. Şi drugii erau aşa de lungi, încât capetele drugilor se vedeau afară din chivot, dinaintea părţii din spate, dar nu se vedeau de afară. Şi este acolo până în ziua aceasta.

10. Nu era nimic altceva în chivot decât cele două table pe care le pusese Moise, la Horeb, unde Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel, după ce au ieşit ei din Egipt.

11. Şi a fost aşa: când ieşeau preoţii din Sfânta (pentru că toţi preoţii care erau de faţă se sfinţiseră fără să ţină seama de cete;

12. şi leviţii, cântăreţii, ei toţi, şi Asaf şi Heman şi Iedutun şi fiii lor şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in subţire, stăteau cu chimvale şi cu lire şi cu harfe la capătul dinspre răsărit al altarului, şi cu ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe;)

13. şi a fost aşa: când trâmbiţaşii şi cântăreţii au fost ca un singur om, ca să facă să se audă un singur glas de laudă şi de mulţumire către Domnul, şi când şi-au ridicat glasul cu trâmbiţe şi cu chimvale şi cu instrumente muzicale şi când lăudau pe Domnul, zicând:„Pentru că este bun, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna!“, atunci casa, casa Domnului s-a umplut cu un nor.

14. Şi preoţii n-au putut să mai stea să slujească, din cauza norului, pentru că gloria Domnului umpluse casa lui Dumnezeu.