2 Cronici 12

Năvălirea lui Şişac.

1. Şi a fost aşa: când s-a întărit împărăţia lui Roboam, şi el a ajuns puternic, a părăsit legea Domnului, şi tot Israelul odată cu el.

2. Şi a fost aşa: în anul al cincilea al împăratului Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului – pentru că se purtaseră cu necredincioşie faţă de Domnul –

3. cu o mie două sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi. Şi poporul care ieşise cu el din Egipt era fără număr: libieni, suchieni şi etiopieni.

4. Şi a luat cetăţile întărite care erau ale lui Iuda şi a ajuns până la Ierusalim.

5. Şi profetul Şemaia a venit la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră la Ierusalim din cauza lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa zice Domnul: Voi M-aţi părăsit şi de aceea v-am lăsat şi Eu în mâna lui Şişac“.

6. Şi căpeteniile lui Israel şi împăratul s-au smerit şi au zis: „Domnul este drept“.

7. Şi Domnul a văzut că s-au smerit şi cuvântul Domnului a fost către Şemaia, zicând: „S-au smerit; nu-i voi nimici, ci le voi da puţină eliberare, şi mânia Mea nu se va vărsa peste Ierusalim prin mâna lui Şişac.

8. Dar vor fi robii lui, ca să cunoască deosebirea dintre slujirea Mea şi slujirea împărăţiilor ţărilor“.

9. Şi Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului şi a luat vistieriile casei Domnului şi vistieriile casei împăratului: a luat tot; şi a luat scuturile de aur pe care le făcuse Solomon.

10. Şi împăratul Roboam a făcut în locul lor scuturi de aramă şi le-a încredinţat în mâna căpeteniilor alergătorilor care păzeau intrarea casei împăratului.

11. Şi a fost aşa: oricând intra împăratul în casa Domnului, alergătorii veneau şi le purtau şi le aduceau înapoi în camera alergătorilor.

12. Şi când s-a smerit el, mânia Domnului s-a întors de la el şi nu l-a nimicit cu totul: chiar şi în Iuda erau lucruri bune.

13. Şi împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim şi a împărăţit; pentru că Roboam era în vârstă de patruzeci şi unu de ani când a început să împărăţească şi a împărăţit şaptesprezece ani în Ierusalim, cetatea pe care a ales-o Domnul dintre toate seminţiile lui Israel, ca să pună Numele Său acolo. Şi numele mamei lui era Naama amonita.

14. Şi el a făcut rău, pentru că nu şi-a îndreptat inima să caute pe Domnul.

15. Şi faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise în cuvintele lui Şemaia, profetul, şi ale lui Ido, văzătorul, în registrele genealogice? Şi a fost război între Roboam şi Ieroboam în toate zilele.

16. Şi Roboam a adormit cu părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea lui David. Şi Abiia, fiul său, a împărăţit în locul său.