2 Corinteni 8

Dărnicia Macedonenilor.

1. Dar vă facem cunoscut, fraţilor, harul lui Dumnezeu, cel dat în adunările Macedoniei:

2. că, în mare încercare de necaz, belşugul bucuriei lor şi sărăcia lor lucie au prisosit spre bogăţia dărniciei lor.

3. Pentru că eu mărturisesc că, de bunăvoia lor, după putere şi peste putere,

4. ne-au cerut cu multă stăruinţă harul şi comuniunea slujbei pentru sfinţi.

5. Şi nu după cum am sperat noi, ci întâi s-au dat pe ei înşişi Domnului şi nouă, prin voia lui Dumnezeu,

6. încât noi l-am îndemnat pe Tit ca, după cum a început mai înainte, aşa să şi desăvârşească între voi şi harul acesta.

7. Dar, după cum prisosiţi în orice, în credinţă şi în cuvânt şi în cunoştinţă şi în orice sârguinţă şi în dragostea voastră către noi, să prisosiţi şi în acest har.

8. Nu ca poruncă vorbesc, ci pentru sârguinţa altora, încercând şi sinceritatea dragostei voastre.

9. Deoarece cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiţi îmbogăţiţi.

10. Şi îmi dau o părere în aceasta; pentru că aceasta vă este de folos vouă, care, încă de acum un an, aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi.

11. Dar acum împliniţi şi fapta; ca, aşa după cum a fost bunăvoinţa de a vrea, aşa să fie şi de a împlini din ceea ce aveţi.

12. Pentru că, dacă este bunăvoinţă, este bine primit, potrivit cu ce are cineva, nu potrivit cu ce nu are.

13. Iar aceasta, nu ca să fie uşurare pentru alţii şi apăsare pentru voi,

14. ci potrivire: în timpul de acum, belşugul vostru să fie pentru lipsa lor, pentru ca şi belşugul lor să fie pentru lipsa voastră, încât să fie potrivire,

15. după cum este scris: „Cine a strâns mult n-a avut de prisos şi cine a strâns puţin n-a dus lipsă“.

A doua trimitere a lui Tit.

16. Dar mulţumire fie adusă lui Dumnezeu, care pune în inima lui Tit aceeaşi sârguinţă pentru voi,

17. pentru că a primit, în adevăr, îndemnul, dar, fiind mai zelos, a plecat spre voi de bunăvoie.

18. Şi am trimis împreună cu el pe fratele, a cărui laudă în Evanghelie este prin toate adunările;

19. şi nu numai atât, dar a fost şi ales de adunări ca însoţitor al nostru cu harul acesta, administrat de noi spre gloria Domnului Însuşi, şi ca mărturie a bunăvoinţei noastre,

20. evitând ca cineva să ne învinuiască în acest belşug administrat de noi;

21. pentru că îngrijim de ceea ce este bine nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.

22. Şi l-am trimis împreună cu ei pe fratele nostru, pe care l-am probat deseori în multe ca fiind zelos şi mult mai zelos acum, datorită marii încrederi cu privire la voi.

23. Fie referitor la Tit, părtaş al meu şi împreună-lucrător pentru voi, fie la fraţii noştri, ei sunt trimişi ai adunărilor, gloria lui Hristos.

24. Arătaţi deci faţă de ei, înaintea adunărilor, dovada dragostei voastre şi a laudei noastre cu privire la voi.