2 Corinteni 4

Propovăduirea Evangheliei.

1. De aceea, având această slujbă, după cum ni s-a arătat îndurare, nu cădem de oboseală.

2. Ci am respins cele ascunse ale ruşinii, neumblând în înşelăciune, nici stricând Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin arătarea adevărului, recomandându-ne pe noi înşine către orice conştiinţă omenească, înaintea lui Dumnezeu.

3. Iar dacă şi Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei care pier,

4. în care dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile necredincioşilor, ca lumina Evangheliei gloriei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească pentru ei.

5. Pentru că noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Hristos Isus ca Domn, iar pe noi înşine ca robi ai voştri, pentru Isus.

6. Pentru că Dumnezeul care a spus: „Lumină să strălucească din întuneric“, El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoştinţei gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

Greutăţile slujbei.

7. Dar avem comoara aceasta în vase de lut, pentru ca măreţia puterii să fie de la Dumnezeu, şinu de la noi:

8. suntem în necaz de orice fel, dar nu strâmtoraţi; în încurcătură, dar nu fără ieşire;

9. persecutaţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu nimiciţi;

10. purtând întotdeauna în trup omorârea lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în trupul nostru;

11. pentru că noi, cei care trăim, întotdeauna suntem daţi morţii datorită lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în carnea noastră cea muritoare,

12. astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.

13. Şi, având acelaşi duh de credinţă, după cum este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit“, şi noi credem, de aceea şi vorbim,

14. ştiind că Cel care L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi cu Isus şi ne va înfăţişa împreună cu voi.

15. Pentru că toate sunt pentru voi, pentru ca harul, prisosind prin cei mai mulţi, să facă să prisosească mulţumirea, spre gloria lui Dumnezeu.

Pricinile de încredere.

16. De aceea, nu cădem de oboseală, ci chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, totuşi cel dinăuntru se înnoieşte zi de zi.

17. Pentru că necazul nostru uşor de o clipă lucrează pentru noi, mai presus de orice măsură, o greutate eternă de glorie,

18. noi privind nu la cele văzute, ci la cele nevăzute; pentru că cele văzute sunt trecătoare, dar cele nevăzute sunt eterne.