2 Corinteni 11

Apostolii mincinoşi.

1. Aş dori să-mi îngăduiţi o mică nebunie! Da, în adevăr, îngăduiţi-mi.

2. Pentru că sunt gelos faţă de voi cu o gelozie a lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un singur bărbat, ca să vă înfăţişez ca pe o fecioară curată lui Hristos.

3. Dar mă tem ca nu cumva, după cum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, aşa şi gândurile voastre să fie stricate, îndepărtându-se de la simplitatea faţă de Hristos.

4. Pentru că, în adevăr, dacă ar veni cineva şi ar predica un alt Isus, pe care noi nu l-am predicat, sau aţi primi alt duh, pe care nu l-aţi primit, sau altă evanghelie, pe care n-aţi primit-o, l-aţi îngădui bine!

5. Deoarece socotesc că în nimic nu sunt în urma acelor apostoli nespus de mari.

6. Dar chiar dacă sunt simplu în vorbire, totuşi nu şi în cunoştinţă, ci, în orice, arătând adevărul în toate, faţă de voi.

7. Sau am făcut păcat, coborându-mă pe mine însumi, ca voi să fiţi înălţaţi, pentru că v-am vestit în dar Evanghelia lui Dumnezeu?

8. Am luat de la alte adunări, primind plată, ca să vă pot sluji vouă.

9. Şi, fiind prezent la voi şi în nevoie, n-am împovărat pe nimeni (pentru că nevoia mea a fost deplin umplută de fraţii veniţi din Macedonia) şi, în orice, m-am ferit şi mă voi feri să vă fiu povară.

10. Adevărul lui Hristos este în mine, că lauda aceasta nu-mi va fi oprită în ţinuturile Ahaiei.

11. De ce? Pentru că nu vă iubesc? Ştie Dumnezeu!

12. Dar, ceea ce fac, voi şi face, ca să tai ocazia celor care vor o ocazie, ca, în ceea ce se laudă ei, să fie găsiţi ca şi noi.

13. Pentru că unii ca aceştia sunt falşi apostoli, lucrători vicleni, prefăcându-se în apostoli ai lui Hristos.

14. Şi nu este de mirare, pentru că însuşi Satan se preface în înger al luminii.

15. Nu este deci mare lucru dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi potrivit lucrărilor lor.

Necazurile apostolului.

16. Din nou spun: nimeni să nu mă considere a fi nebun. Iar dacă nu, primiţi-mă chiar ca pe un nebun, ca să mă laud şi eu cât de puţin.

17. Ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci ca în nebunie, în această încredere a laudei.

18. Deoarece mulţi se laudă potrivit cărnii, mă voi lăuda şi eu.

19. Pentru că, voi fiind înţelepţi, îngăduiţi cu plăcere pe nebuni.

20. Pentru că îngăduiţi, dacă cineva vă robeşte, dacă cineva vă mănâncă, dacă cineva ia ce este al vostru, dacă cineva se înalţă, dacă cineva vă loveşte peste faţă!

21. Spre dezonoare vorbesc, ca şi cum noi am fi fost slabi; dar, în orice îndrăzneşte cineva (vorbesc în nebunie), îndrăznesc şi eu.

22. Sunt ei evrei? Şi eu! Sunt ei israeliţi? Şi eu! Sunt ei sămânţă a lui Avraam? Şi eu!

23. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? (vorbesc ca un ieşit din minţi) eu, peste măsură; în osteneli, mult mai mult; în lovituri, peste măsură; în închisori, mult mai mult; deseori în pericol de moarte.

24. De la iudei, de cinci ori am primit patruzeci de lovituri fără una.

25. De trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost lovit cu pietre, de trei ori am naufragiat, am petrecut o noapte şi o zi în adânc,

26. în călătorii deseori, în pericole pe ape, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole de la neamul meu, în pericole de la naţiuni, în pericole în cetate, în pericole în pustiu, în pericole pe mare, în pericole între fraţi falşi;

27. în osteneală şi trudă, în vegheri deseori, în foame şi sete, în posturi deseori, în frig şi fără îmbrăcăminte.

28. Pe lângă cele de afară, este ceea ce mă apasă zilnic, preocuparea pentru toate adunările.

29. Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se poticneşte şi eu să nu ard?

30. Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele privitoare la slăbiciunea mea.

31. Dumnezeul şi Tatăl Domnului Isus, Cel care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint.

32. În Damasc, guvernatorul împăratului Areta păzea cetatea damascienilor, dorind să mă prindă;

33. şi am fost coborât, într-un coş, printr-o fereastră, prin zid, şi am scăpat din mâinile lui.