1 Samuel 26

David în tabăra lui Saul.

1. Şi zifiţii au venit la Saul, la Ghibea, zicând: „Nu se ascunde David în dealul Hachila, care este în faţa Ieşimonului?“

2. Şi Saul s-a ridicat şi a coborât la pustiul Zif, având cu el trei mii de bărbaţi aleşi ai lui Israel, ca să-l caute pe David în pustiul Zif.

3. Şi Saul şi-a aşezat tabăra pe dealul Hachila, care este în dreptul Ieşimonului, lângă drum. Şi David locuia în pustiu şi a văzut că Saul a venit după el în pustiu.

4. David a trimis deci iscoade şi a înţeles că Saul într-adevăr venise.

5. Şi David s-a ridicat şi a venit la locul unde îşi aşezase Saul tabăra; şi David a văzut locul unde era culcat Saul, şi Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii sale. Şi Saul era culcat în locul de apărare al carelor şi poporul era aşezat în tabără în jurul lui.

6. Şi David a luat cuvântul şi a spus lui Ahimelec hetitul şi lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, zicând: „Cine va coborî cu mine la Saul în tabără?“ Şi Abişai a zis: „Eu voi coborî cu tine“.

7. Şi David şi Abişai au venit la popor noaptea. Şi, iată, Saul stătea culcat, dormind în locul de apărare al carelor, cu suliţa sa înfiptă în pământ, la capul său. Şi Abner şi poporul erau culcaţi în jurul lui.

8. Şi Abişai a zis lui David: „Dumnezeu a dat astăzi pe vrăjmaşul tău în mâna ta şi acum lasă-mă, te rog, să-l pironesc cu suliţa în pământ cu o singură lovitură, şi nu-l voi lovi a doua oară“.

9. Şi David a zis lui Abişai: „Nu-l omorî; pentru că cine-şi poate întinde mâna împotriva unsului Domnului şi să fie fără vină?“

10. Şi David a zis: „Viu este Domnul, Domnul îl va lovi, sau îi va veni ziua lui să moară, sau va coborî în luptă şi va pieri!

11. Să mă ferească Domnul să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului! Şi acum ia, te rog, suliţa care este la capul său şi urciorul cu apă şi să plecăm“.

12. Şi David a luat suliţa şi urciorul cu apă de la capul lui Saul; şi au plecat şi nici unul n-a văzut, nici n-a ştiut şi nici unul nu s-a trezit: căci toţi dormeau, pentru că un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei.

13. Şi David a trecut de cealaltă parte şi a stat pe vârful unui munte de departe; era o mare depărtare între ei.

14. Şi David a strigat către popor şi către Abner, fiul lui Ner, zicând: „Nu răspunzi, Abner?“ Şi Abner a răspuns şi a zis: „Cine eşti tu, care strigi către împărat?“

15. Şi David a zis lui Abner: „Nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce dar n-ai păzit pe domnul tău, împăratul? Pentru că a venit unul din popor să-l omoare pe împăratul, domnul tău.

16. Nu este bine lucrul acesta pe care l-ai făcut. Viu este Domnul, sunteţi fii ai morţii, pentru că n-aţi păzit pe domnul vostru, pe unsul Domnului. Şi acum vezi unde este suliţa împăratului şi urciorul cu apă care erau la capul lui“.

17. Şi Saul a recunoscut glasul lui David şi a zis: „Este acesta glasul tău, fiul meu David?“ Şi David a zis: „Glasul meu, domnul meu, împărate“.

18. Şi a zis: „Pentru ce urmăreşte domnul meu pe robul său? Căci ce am făcut? Şi ce rău este în mâna mea?

19. Şi acum, te rog, să asculte domnul meu, împăratul, cuvintele robului său: Dacă Domnul te-a întărâtat împotriva mea, să primească un dar de mâncare; iar dacă fiii oamenilor, blestemaţi să fie ei înaintea Domnului, pentru că m-au alungat astăzi, să nu fiu unit cu moştenirea Domnului, zicând: «Du-te, slujeşte altor dumnezei!»

20. Şi acum, să nu cadă sângele meu la pământ înaintea feţei Domnului, pentru că împăratul lui Israel a ieşit să caute un purice, ca unul care vânează o potârniche în munţi“.

21. Şi Saul a zis: „Am păcătuit: întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, pentru că viaţa mea a fost scumpă în ochii tăi în ziua aceasta. Iată, am lucrat nebuneşte şi am greşit foarte mult“.

22. Şi David a răspuns şi a zis: „Iată suliţa, împărate! Să vină unul dintre tineri şi s-o ia.

23. Şi Domnul va întoarce fiecăruia după dreptatea sa şi după credincioşia sa: pentru că Domnul te-a dat astăzi în mâna mea şi n-am vrut să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului.

24. Şi, iată, după cum viaţa ta a fost scumpă astăzi în ochii mei, tot aşa viaţa mea să fie scumpă în ochii Domnului şi să mă scape din orice strâmtorare“.

25. Şi Saul i-a zis lui David: „Binecuvântat să fii tu, fiul meu David: tu vei fi viteaz şi vei învinge negreşit“. Şi David s-a dus pe drumul lui şi Saul s-a întors la locul lui.