1 Petru 3

1. Tot aşa, soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, încât, chiar dacă unii sunt neascultători de Cuvânt, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea soţiilor,

2. fiind martori la purtarea voastră curată, în temere;

3. podoaba voastră să nu fie cea de afară, a împletirii părului şi a purtării aurului sau a îmbrăcării hainelor lumeşti,

4. ci omul ascuns al inimii, în frumuseţea nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.

5. Pentru că astfel se împodobeau altădată şi sfintele femei, care sperau în Dumnezeu, supunându-se soţilor lor,

6. după cum Sara asculta de Avraam, numindu-l domn; ai cărei copii aţi devenit, făcând binele şi netemându-vă de ceva.

7. Tot aşa, soţilor, locuiţi cu ele după cunoştinţă, ca şi cu un vas mai slab, feminin, dându-le onoare ca fiind şi împreună-moştenitoare ale harului vieţii, spre a nu fi împiedicate rugăciunile voastre.

8. În sfârşit, fiţi toţi cu acelaşi gând, simţind împreună, plini de dragoste frăţească, miloşi, smeriţi,

9. neîntorcând rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântând, pentru că la aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântare.

10. „Pentru că, cine vrea să iubească viaţa şi să vadă zile bune, să-şi păzească limba de rău şi buzele de a rosti viclenie;

11. şi să se abată de la rău şi să facă binele; să caute pacea şi s-o urmărească;

12. pentru că ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre cererile lor; dar faţa Domnului este împotriva celor care fac rău“.

13. Şi cine este acela care vă va face rău, dacă sunteţi imitatori ai binelui?

14. Dar chiar dacă aţi suferi pentru dreptate, ferice de voi! „Dar nu vă temeţi de ce se tem ei, nici nu vă tulburaţi,

15. ci sfinţiţi-L în inimile voastre pe Hristos ca Domn“ şi fiţi întotdeauna gata pentru a da răspuns oricui vă cere socoteală cu privire la speranţa care este în voi, dar cu blândeţe şi cu teamă,

16. având o conştiinţă bună, pentru ca, în ceea ce vorbesc împotriva voastră ca de nişte răufăcători, să fie daţi de ruşine cei care defăimează purtarea voastră bună în Hristos.

17. Pentru că, dacă aceasta este voia lui Dumnezeu, mai bine să suferiţi făcând binele, decât făcând răul;

18. pentru că şi Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu, fiind omorât în carne, dar făcut viu în duh,

19. prin care, de asemenea, mergând, a predicat duhurilor care sunt în închisoare,

20. odinioară neascultătoare, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta în zilele lui Noe, pe când se pregătea corabia, în care puţini, adică opt suflete, au fost salvaţi prin apă;

21. această imagine, botezul, vă salvează şi acum, nu o lepădare a necurăţiei cărnii, ci cererea către Dumnezeu a unei conştiinţe bune, prin învierea lui Isus Hristos,

22. care, ajuns în cer, este la dreapta lui Dumnezeu, fiindu-I supuşi îngeri şi autorităţi şi puteri.