1 Petru 2

1. Lepădând deci orice răutate şi orice viclenie şi făţărnicii şi invidii şi orice vorbiri de rău,

2. ca nişte prunci nou-născuţi, doriţi mult laptele spiritual curat al Cuvântului, ca prin el să creşteţi spre mântuire,

3. dacă aţi gustat, în adevăr, că Domnul este bun.

4. De El, apropiindu-vă, ca de o piatră vie, lepădată, în adevăr, de oameni, dar aleasă, preţioasă înaintea lui Dumnezeu,

5. şi voi înşivă, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi o casă spirituală, o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos.

6. Pentru că este cuprins în Scriptură: „Iată, pun în Sion o piatră de unghi, aleasă, preţioasă; şi cine crede în El nicidecum nu va fi dat de ruşine“.

7. Pentru voi deci, care credeţi, este preţuirea; dar pentru cei neascultători, „piatra pe care au lepădat-o ziditorii, aceasta a ajuns cap de unghi“

8. şi „piatră de poticnire şi stâncă de cădere“; ei se poticnesc de Cuvânt, fiind neascultători: la aceasta au şi fost rânduiţi.

9. Dar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, naţiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;

10. voi, care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi popor al lui Dumnezeu; voi, care nu primiserăţi îndurare, iar acum aţi primit îndurare.

11. Preaiubiţilor, vă îndemn, ca străini şi călători, să vă feriţi de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului,

12. având o purtare bună între naţiuni, pentru ca, în ceea ce vorbesc împotriva voastră ca de nişte răufăcători, prin faptele voastre bune la care sunt martori, să-L glorifice pe Dumnezeu în ziua cercetării.

13. Fiţi supuşi deci, pentru Domnul, oricărei instituţii omeneşti, fie împăratului, ca autoritate supremă,

14. fie guvernatorilor, ca trimişi de el spre pedepsirea răufăcătorilor şi spre laudă pentru cei care fac bine.

15. Pentru că aşa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reduceţi la tăcere neştiinţa oamenilor fără minte;

16. ca fiind liberi, dar nu având libertatea ca învelitoare a răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.

17. Onoraţi pe toţi, iubiţi frăţietatea, temeţi-vă de Dumnezeu, onoraţi pe împărat!

18. Servitorilor, fiţi supuşi stăpânilor cu toată temerea, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor supărăcioşi.

19. Pentru că acesta este un har, dacă cineva, datorită conştiinţei faţă de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept.

20. Pentru că ce fală este dacă, păcătuind şi fiind pălmuiţi, veţi răbda? Dar dacă, făcând bine şi suferind, veţi răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu.

21. Pentru că la aceasta aţi fost chemaţi; pentru că şi Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcaţi pe urmele Lui:

22. El, care „n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui“;

23. care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu ameninţa, ci Se încredinţa pe Sine Celui care judecă drept;

24. care a purtat El Însuşi păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru dreptate; prin ale cărui răni aţi fost vindecaţi.

25. Pentru că rătăceaţi ca nişte oi, dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Supraveghetorul sufletelor voastre.