1 Cronici 17

David vrea să zidească templul.

1. Şi a fost aşa: pe când locuia David în casa lui, David a zis profetului Natan: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedri, iar chivotul legământului Domnului într-un cort!“

2. Şi Natan a zis lui David: „Fă tot ce este în inima ta, pentru că Dumnezeu este cu tine“.

3. Şi a fost aşa: în aceeaşi noapte, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Natan,

4. zicând: „Mergi şi spune lui David, robul Meu: «Aşa zice Domnul: Să nu-Mi construieşti tu o casă de locuit;

5. pentru că n-am locuit într-o casă din ziua în care am scos pe Israel până în ziua aceasta, ci am fost din cort în cort şi dintr-un locaş în altul.

6. Pretutindeni pe unde am umblat cu tot Israelul, am spus Eu vreun cuvânt către vreunul dintre judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să păstorească pe poporul Meu, zicând: «De ce nu-Mi construiţi o casă de cedri?»

7. Şi acum, aşa să zici robului Meu, David: Aşa zice Domnul oştirilor: Te-am luat de la staule, dinapoia oilor, ca să fii conducător peste poporul Meu, Israel.

8. Şi am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers şi am nimicit dinaintea ta pe toţi vrăjmaşii tăi; şi ţi-am făcut un nume, asemenea numelui celor mari care sunt pe pământ.

9. Şi am rânduit poporului Meu Israel un loc şi-i voi sădi, ca să rămână în locul lor şi să nu mai fie mutaţi; şi fiii răutăţii nu-l vor mai pustii ca la început

10. şi ca din zilele în care am poruncit judecători peste poporul Meu, Israel. Şi voi supune pe toţi vrăjmaşii tăi; şi îţi spun că Domnul îţi va zidi o casă.

11. Şi va fi aşa: când ţi se vor împlini zilele şi te vei duce la părinţii tăi, voi ridica sămânţa ta după tine, care va fi dintre fiii tăi, şi-i voi întări împărăţia.

12. El Îmi va construi o casă şi îi voi întări tronul pentru totdeauna.

13. Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu; şi nu voi îndepărta de la el îndurarea Mea, cum am îndepărtat-o de la cel care a fost mai înainte de tine.

14. Şi-l voi aşeza în casa Mea şi în împărăţia Mea pentru totdeauna şi tronul lui va fi întemeiat pentru totdeauna“.

Rugăciunea lui David.

15. Potrivit cu toate aceste cuvinte şi potrivit cu toată viziunea aceasta, aşa a vorbit Natan lui David.

16. Şi împăratul David a intrat şi a stat înaintea Domnului şi a spus: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, că m-ai adus până aici?

17. Şi aceasta a fost puţin în ochii Tăi, Dumnezeule; şi ai vorbit de casa robului Tău pentru mult timp în viitor şi m-ai privit potrivit cu starea unui om foarte înălţat, Doamne Dumnezeule!

18. Ce să-Ţi mai spună David pentru gloria dată robului Tău?

19. Doamne, pentru robul Tău şi după inima Ta ai făcut toată această măreţie şi ai făcut cunoscut toate aceste lucruri mari.

20. Doamne, nimeni nu este ca Tine, nici nu este Dumnezeu în afară de Tine, după toate câte am auzit cu urechile noastre.

21. Şi cine este ca poporul Tău, Israel, singura naţiune pe pământ pe care Dumnezeu S-a dus s-o răscumpere, ca să fie un popor al Său, ca să-Ţi faci un nume prin fapte măreţe şi înfricoşătoare, alungând naţiuni dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt?

22. Şi ai pus pe poporul Tău, Israel, ca popor al Tău pentru totdeauna; şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lor.

23. Şi acum, Doamne, cuvântul pe care l-ai spus despre robul Tău şi despre casa lui să fie întărit pentru totdeauna şi fă cum ai spus!

24. Şi să fie întărit şi să fie mărit Numele Tău pentru totdeauna, zicându-se: «Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel este Dumnezeu pentru Israel». Şi casa lui David, robul Tău, să fie întemeiată înaintea Ta.

25. Pentru că Tu, Dumnezeul meu, Tu ai descoperit urechii robului Tău că-i vei zidi o casă; de aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta.

26. Şi acum, Doamne, Tu eşti Dumnezeu şi ai promis bunătatea aceasta robului Tău.

27. Şi acum binevoieşte şi binecuvântează casa robului Tău, ca să fie pentru totdeauna înaintea Ta; pentru că Tu, Doamne, ai binecuvântat-o şi va fi binecuvântată pentru totdeauna“.