1 Corinteni 7

Despre căsătorie.

1. Dar referitor la cele despre care aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.

2. Dar, din cauza curviilor, fiecare să-şi aibă soţia lui şi fiecare să-şi aibă soţul ei.

3. Soţul să-i dea soţiei ce îi datorează şi, tot astfel, şi soţia, soţului.

4. Soţia nu este stăpână pe trupul ei, ci soţul; de asemenea, nici soţul nu este stăpân pe trupul lui, ci soţia.

5. Nu vă lipsiţi unul de altul decât, poate, prin înţelegere, pentru un timp, ca să vă dedicaţi rugăciunii; şi fiţi din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan, din cauza neînfrânării voastre.

6. Dar spun aceasta ca îngăduinţă, nu ca poruncă.

7. Pentru că aş dori ca toţi oamenii să fie ca şi mine, dar fiecare are darul său de la Dumnezeu: unul într-un fel şi altul în alt fel.

8. Spun dar celor necăsătoriţi şi văduvelor: este bine pentru ei să rămână ca şi mine.

9. Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească, decât să ardă.

10. Dar celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul: soţia să nu se despartă de soţ.

11. (Dar chiar dacă este despărţită, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei.) Şi soţul să nu-şi părăsească soţia.

Despărţirea între soţii credincioşi şi cei necredincioşi.

12. Dar celorlalţi le spun eu, nu Domnul: dacă vreun frate are o soţie necredincioasă şi ea vrea să locuiască mai departe cu el, să n-o părăsească.

13. Şi o femeie care are un soţ necredincios şi el vrea să locuiască mai departe cu ea, să nu-şi părăsească soţul.

14. Pentru că soţul necredincios este sfinţit prin soţie şi soţia necredincioasă este sfinţită prin fratele; pentru că, altfel, în adevăr, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum sunt sfinţi.

15. Dar, dacă cel necredincios se desparte, să se despartă; în astfel de cazuri, fratele sau sora nu sunt legaţi, ci Dumnezeu ne-a chemat la pace.

16. Pentru că, ce ştii tu, soţie, dacă vei mântui pe soţul tău? Sau ce ştii tu, soţule, dacă vei mântui pe soţia ta?

Fiecare la locul lui.

17. Totuşi, aşa cum Domnul a împărţit fiecăruia, aşa cum Dumnezeu a chemat pe fiecare, aşa să umble. Şi aşa rânduiesc eu în toate adunările.

18. A fost cineva chemat fiind circumcis? Să nu se facă necircumcis. A fost cineva chemat în necircumcizie? Să nu se facă circumcis.

19. Circumcizia nu este nimic şi necircumcizia nu este nimic, ci ţinerea poruncilor lui Dumnezeu.

20. Fiecare să rămână în chemarea aceea în care a fost chemat.

21. Ai fost chemat fiind rob? Nu te nelinişti de aceasta; totuşi, dacă poţi deveni liber, mai curând foloseşte-te de aceasta.

22. Pentru că robul chemat în Domnul este un eliberat al Domnului; tot astfel, cel care a fost chemat liber este rob al lui Hristos.

23. Aţi fost cumpăraţi cu un preţ; nu vă faceţi robi ai oamenilor.

24. Fiecare, fraţilor, în ce a fost chemat, în aceea să rămână cu Dumnezeu.

Despre fetele fecioare.

25. Iar despre fecioare, nu am poruncă de la Domnul; dar îmi dau o părere, ca unul care am primit îndurare de la Domnul ca să fiu vrednic de crezare.

26. Gândesc deci că aceasta este bine, din cauza necesităţii prezente: este bine pentru om să fie aşa cum este.

27. Eşti legat de soţie? Nu căuta dezlegare. Eşti dezlegat de soţie? Nu căuta soţie.

28. Dar şi dacă te vei căsători, nu păcătuieşti. Şi dacă fecioara se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Dar unii ca aceştia vor avea necaz în carne; eu însă aş vrea să vă cruţ.

29. Dar spun aceasta, fraţilor: timpul s-a scurtat. De acum, şi cei care au soţii să fie ca şi cum n-ar avea;

30. şi cei care plâng, ca şi cum n-ar plânge; şi cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei care cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;

31. şi cei care se folosesc de lume, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea; deoarece chipul lumii acesteia trece.

32. Dar eu aş vrea să fiţi fără grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum să placă Domnului.

33. Dar cel căsătorit se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţiei.

34. Şi între soţie şi fecioară este o deosebire: cea necăsătorită se îngrijeşte de cele ale Domnului, ca să fie sfântă, şi în trup şi în duh, dar cea care s-a căsătorit se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţului.

35. Dar spun aceasta spre folosul vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ce este potrivit şi ca să slujiţi Domnului fără piedici.

36. Dar dacă cineva gândeşte că se poartă nepotrivit faţă de fecioria lui, dacă trece de floarea vârstei, şi aşa trebuie să fie, să facă ce vrea, nu păcătuieşte: să se căsătorească.

37. Dar cine stă tare în inima lui, neavând nevoie, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima lui, să-şi păstreze fecioria, bine face.

38. Astfel, cel care se căsătoreşte bine face, şi cel care nu se căsătoreşte mai bine face.

39. O soţie este legată atât timp cât trăieşte soţul ei; dar, dacă soţul a murit, este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul.

40. Dar, după părerea mea, este mai fericită dacă rămâne aşa; şi gândesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.