1 Corinteni 11

Ţinuta femeii în adunări.

1. Fiţi imitatorii mei, cum şi eu sunt al lui Hristos.

2. Vă laud dar, că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi rânduielile, aşa cum vi le-am dat.

3. Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat, şi capul femeii este bărbatul, şi Capul lui Hristos este Dumnezeu.

4. Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte având ceva pe cap îşi dezonorează Capul.

5. Iar orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul neacoperit îşi dezonorează capul, pentru că este ca şi cum ar fi rasă.

6. Pentru că, dacă o femeie nu se acoperă, să se şi tundă; iar dacă este ruşinos pentru o femeie să se tundă sau să se radă, să se acopere.

7. Pentru că un bărbat, în adevăr, nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chipul şi gloria lui Dumnezeu; dar femeia este gloria bărbatului.

8. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat;

9. pentru că şi bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

10. De aceea, din cauza îngerilor, femeia trebuie să aibă un semn de autoritate pe capul ei.

11. Totuşi, în Domnul, nu este nici femeie fără bărbat, nici bărbat fără femeie.

12. Pentru că, după cum femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul este prin femeie, iar toate lucrurile, de la Dumnezeu.

13. Judecaţi în voi înşivă: se cuvine ca o femeie să se roage lui Dumnezeu neacoperită?

14. Nu vă învaţă chiar firea că este o dezonoare pentru bărbat dacă are părul lung?

15. Dar dacă o femeie are părul lung, este glorie pentru ea; pentru că părul lung îi este dat drept voal.

16. Dar dacă cineva gândeşte să fie certăreţ, noi nu avem asemenea obicei, nici adunările lui Dumnezeu.

Despre cina Domnului.

17. Dar, poruncind aceasta, nu vă laud – pentru că vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău.

18. Pentru că, întâi, când voi veniţi împreună în adunare, aud că sunt dezbinări între voi; şi în parte cred.

19. Pentru că trebuie să fie şi partide între voi, ca să se arate între voi cei aprobaţi.

20. Când voi vă adunaţi deci în acelaşi loc, nu este ca să mâncaţi Cina Domnului;

21. pentru că fiecare, mâncând, îşi ia mai înainte propria cină, şi unul este flămând, iar altul se îmbată.

22. Nu aveţi deci case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Adunarea lui Dumnezeu şi faceţi de ruşine pe cei care nu au? Ce să vă spun? Să vă laud? În aceasta nu vă laud.

23. Pentru că eu am primit de la Domnul ce v-am şi dat, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine

24. şi, mulţumind, a frânt şi a spus: „Acesta este trupul Meu, care este frânt pentru voi: faceţi aceasta spre amintirea Mea“.

25. Tot astfel şi paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu: faceţi aceasta, ori de câte ori îl beţi, spre amintirea Mea“.

26. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi paharul, vestiţi moartea Domnului, până vine El.

27. Astfel că oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.

28. Să se cerceteze dar omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.

29. Pentru că cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi îşi bea judecata, dacă nu deosebeşte trupul.

30. De aceea sunt mulţi între voi slabi şi bolnavi şi mulţi adorm.

31. Pentru că, dacă ne-am judeca noi înşine, n-am fi judecaţi.

32. Dar când suntem judecaţi, suntem disciplinaţi de Domnul, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea.

33. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.

34. Dacă cineva este flămând, să mănânce acasă, încât să nu vă adunaţi spre judecată. Iar celelalte le voi rândui când voi veni.