Psalmii 88

O cântare.

1. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi şi noapte înaintea ta,

2. Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ţi urechea la strigătul meu,

3. Fiindcă sufletul meu este plin de tulburări şi viaţa mea se apropie de mormânt.

4. Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,

5. Liber printre morţi, asemenea celor întinşi în mormânt, de care nu îţi mai aminteşti, iar ei sunt stârpiţi de mâna ta.

6. M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.

7. Furia ta apasă greu peste mine, şi tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. Selah.

8. Ai îndepărtat pe cunoscuţii mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis şi nu pot ieşi.

9. Ochiul meu jeleşte din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.

10. Vei arăta tu minuni celor morţi? Se vor ridica morţii să te laude? Selah.

11. Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioşia ta în nimicire?

12. Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric sau dreptatea ta în ţara uitării?

13. Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; şi dimineaţa rugăciunea mea te va întâmpina.

14. DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îţi ascunzi faţa de la mine?

15. Eu sunt nenorocit şi gata să mor din tinereţe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.

16. Furia ta înverşunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.

17. Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.

18. Pe iubit şi pe prieten l-ai îndepărtat de mine şi pe cunoscuţii mei în întuneric.