Faptele apostolilor 20

Pavel în Macedonia.

1. Iar după ce a încetat tumultul, Pavel a chemat la el pe discipoli şi i-a îmbrăţişat şi a ieşit să plece în Macedonia.

2. Iar după ce a traversat părţile acelea şi i-a îndemnat cu multe cuvinte, a venit în Grecia,

3. Şi a rămas trei luni. Şi după ce iudeii au făcut complot împotriva lui, pe când intenţiona să navigheze spre Siria, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

4. Şi l-au însoţit până în Asia, Sopater din Bereea; şi dintre tesaloniceni, Aristarh şi Secundus; şi Gaiu din Derbe şi Timotei; iar din Asia, Tihic şi Trofim.

5. Aceştia, mergând înainte, ne-au aşteptat în Troas.

6. Iar noi am navigat din Filipi după zilele azimelor şi am venit la ei în Troas în cinci zile; unde am rămas şapte zile.

Învierea lui Eutih.

7. Şi în prima zi a săptămânii, când discipolii s-au adunat să frângă pâinea, Pavel le-a predicat, pregătit să plece a doua zi; şi a continuat cuvântul până la miezul nopţii.

8. Şi erau multe lumini în camera de sus, unde erau adunaţi.

9. Şi în fereastră a şezut un tânăr numit Eutih, fiind cufundat într-un somn adânc; şi pe când Pavel predica îndelung, s-a adâncit în somn şi a căzut jos de la al treilea etaj şi a fost ridicat mort.

10. Iar Pavel a coborât şi s-a aplecat peste el şi, îmbrăţişându-l, a spus: Nu vă tulburaţi; fiindcă viaţa lui este în el.

11. Şi după ce a urcat şi a frânt pâinea şi a mâncat şi a vorbit timp îndelungat, până în zorii zilei, astfel a plecat.

12. Şi l-au adus pe tânăr viu şi nu puţin au fost mângâiaţi.

Pavel la Milet.

13. Iar noi ne-am dus înainte la corabie şi am navigat spre Assos, vrând să îl luăm de acolo pe Pavel; fiindcă astfel rânduise el, el însuşi gândindu-se să meargă pe jos.

14. Şi când s-a întâlnit cu noi la Assos, l-am luat şi am venit la Mitilene.

15. Şi de acolo am navigat şi în următoarea zi am ajuns faţă în faţă cu Chios; şi în următoarea zi am ajuns la Samos şi am rămas la Troghilion şi în următoarea zi am venit la Milet.

16. Fiindcă Pavel a decis să navigheze pe lângă Efes, pentru că el a refuzat să întârzie în Asia; fiindcă se grăbea, dacă va fi posibil, ca el să fie la Ierusalim de ziua cincizecimii.

Cuvântarea de rămas bun.

17. Iar din Milet a trimis la Efes şi a chemat bătrânii bisericii.

18. Şi după ce au venit la el, le-a spus: Ştiţi din prima zi de când am venit în Asia, cum m-am purtat cu voi în toate timpurile,

19. Servind pe Domnul cu toată umilinţa minţii şi cu multe lacrimi şi ispite, care mi s-au întâmplat prin comploturile iudeilor;

20. Cum nu am ascuns nimic ce vă era de folos, ci v-am arătat şi v-am învăţat public şi din casă în casă,

21. Adeverind deopotrivă iudeilor şi grecilor, pocăinţă spre Dumnezeu şi credinţă spre Domnul nostru Isus Cristos.

22. Şi acum, iată, eu mă duc, legat în duhul, la Ierusalim, neştiind lucrurile care au să mi se întâmple acolo,

23. Decât că Duhul Sfânt adevereşte în fiecare cetate, spunând că mă aşteaptă lanţuri şi nenorociri.

24. Dar niciunul dintre aceste lucruri nu mă mişcă, nici nu consider a mea viaţă de preţ pentru mine însumi, aşa încât să îmi termin alergarea cu bucurie şi serviciul pe care l-am primit de la Domnul Isus, să adeveresc evanghelia harului lui Dumnezeu.

25. Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, printre care am umblat predicând împărăţia lui Dumnezeu, nu veţi mai vedea faţa mea.

26. De aceea vă iau ca mărturie în această zi, că eu sunt curat de sângele tuturor.

27. Fiindcă nu m-am ferit niciodată să vă fac cunoscut sfatul întreg al lui Dumnezeu.

28. Aveţi aşadar grijă la voi înşivă şi la întreaga turmă peste care Duhul Sfânt v-a făcut supraveghetori, să paşteţi biserica lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu propriul său sânge.

29. Fiindcă ştiu aceasta, că după plecarea mea, vor intra printre voi lupi apăsători, necruţând turma.

30. Şi dintre voi înşivă se vor scula bărbaţi vorbind lucruri perverse, să atragă discipoli după ei.

31. Vegheaţi aşadar şi amintiţi-vă, că timp de trei ani nu am încetat să vă avertizez cu lacrimi, noapte şi zi, pe fiecare.

32. Şi acum fraţilor, vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului său, care este în stare să vă edifice şi să vă dea o moştenire printre toţi cei sfinţiţi.

33. Nu am poftit argintul sau aurul sau hainele nimănui.

34. Da, voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au servit nevoilor mele şi celor ce erau cu mine.

35. V-am arătat toate lucrurile; că, muncind astfel, ar trebui să susţineţi pe cei slabi şi să vă amintiţi cuvintele Domnului Isus, cum el a spus: Este mai binecuvântat a da decât a primi.

36. Şi după ce a vorbit astfel, el a îngenunchiat şi s-a rugat cu ei toţi.

37. Iar ei toţi au plâns mult şi au căzut la gâtul lui Pavel şi îl sărutau,

38. Întristându-se mai ales pentru cuvintele pe care le-a spus, că nu vor mai vedea faţa lui. Şi l-au însoţit la corabie.