Psalmii 78

O cântare a lui Asaf.

1. Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecaţi-vă urechile la cuvintele gurii mele.

2. Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime,

3. Pe care noi le-am auzit şi le-am cunoscut şi pe care taţii noştri ni le-au spus.

4. Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generaţiei care vine laudele DOMNULUI şi puterea lui şi lucrările lui minunate pe care le-a făcut.

5. Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob şi a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o taţilor noştri, ca ei să le vestească copiilor lor,

6. Ca generaţia care vine să le cunoască, chiar copiii care se vor naşte; ei se vor ridica şi le vor vesti copiilor lor,

7. Ca ei să îşi pună speranţa în Dumnezeu şi să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să ţină poruncile lui,

8. Şi să nu fie ca taţii lor, o generaţie încăpăţânată şi răzvrătită, o generaţie care nu şi-a îndreptat inima şi al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu.

9. Copiii lui Efraim, înarmaţi şi purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei.

10. Nu au ţinut legământul lui Dumnezeu şi au refuzat să umble în legea lui;

11. Şi au uitat lucrările lui şi minunile lui pe care li le-a arătat.

12. Lucruri minunate a făcut el înaintea taţilor lor, în ţara Egiptului, în câmpia Ţoanului.

13. A despărţit marea şi i-a făcut să treacă prin ea; şi a făcut apele să stea ca o movilă.

14. De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor şi toată noaptea cu o lumină a focului.

15. A despicat stâncile în pustie şi le-a dat să bea ca din marile adâncuri.

16. De asemenea a scos izvoare din stâncă şi a făcut apele să curgă asemenea râurilor.

17. Iar ei au păcătuit încă şi mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.

18. Şi au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.

19. Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?

20. Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au ţâşnit şi izvoarele au inundat; poate el să dea şi pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?

21. De aceea DOMNUL a auzit şi s-a înfuriat, aşa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob şi mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,

22. Deoarece nu au crezut în Dumnezeu şi nu s-au încrezut în salvarea lui,

23. Deşi a poruncit norilor de deasupra şi a deschis uşile cerului,

24. Şi a plouat mană peste ei, pentru a mânca şi le-a dat din grânele cerului.

25. Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.

26. El a făcut ca un vânt de est să bată în cer şi prin puterea lui a adus vântul de sud.

27. De asemenea el a plouat carne peste ei ca ţărâna şi păsări cu pene ca nisipul mării.

28. Şi le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuinţelor lor.

29. Aşa că au mâncat şi au fost bine săturaţi, căci le-a dat după propria lor poftă;

30. Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură,

31. Furia lui Dumnezeu a venit peste ei şi a ucis pe cei mai graşi dintre ei şi a doborât pe cei aleşi ai lui Israel.

32. Totuşi au mai păcătuit şi nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.

33. De aceea a mistuit zilele lor în deşertăciune şi anii lor în tulburare.

34. Când i-a ucis, atunci l-au căutat şi s-au întors şi l-au căutat devreme pe Dumnezeu.

35. Şi şi-au amintit că Dumnezeu era stânca lor şi Dumnezeul înalt, răscumpărătorul lor.

36. Cu toate acestea l-au linguşit cu gura lor şi l-au minţit cu limbile lor.

37. Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiţi în legământul lui.

38. Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea şi nu i-a nimicit, da, de multe ori şi-a întors mânia şi nu şi-a stârnit toată furia.

39. Căci şi-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece şi nu se mai întoarce.

40. Cât de des l-au provocat în pustie şi l-au mâhnit în pustietate.

41. Da, s-au întors înapoi şi au ispitit pe Dumnezeu şi au limitat pe Sfântul lui Israel.

42. Nu şi-au amintit de mâna lui, nici ziua când i-a eliberat de duşman.

43. Cum a făcut semnele lui în Egipt şi minunile lui în câmpia Ţoanului.

44. Şi a prefăcut râurile lor în sânge; şi potopurile lor, ca să nu le poată bea.

45. A trimis diferite feluri de muşte printre ei, care i-au mâncat; şi broaşte, care i-au nimicit.

46. El a dat averea lor omidei şi munca lor lăcustei.

47. Le-a distrus viile cu grindină şi sicomorii lor cu brumă.

48. De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei şi turmele lor trăsnetelor încinse.

49. A aruncat asupra lor înverşunarea mâniei sale, furie şi indignare şi tulburare, trimiţând îngeri răi printre ei.

50. A deschis o cale mâniei sale, nu a cruţat sufletul lor de la moarte, ci a dat viaţa lor ciumei.

51. Şi a lovit pe întâii născuţi în Egipt; întâiul rod al puterii lor în cortul lui Ham.

52. Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, şi i-a condus în pustie ca pe o turmă.

53. Şi i-a condus în siguranţă, aşa că nu s-au temut, ci marea a acoperit pe duşmanii lor.

54. Şi i-a adus la graniţa sanctuarului său, chiar la acest munte, pe care dreapta lui l-a cumpărat.

55. De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor şi le-a împărţit cu frânghia o moştenire şi a făcut ca triburile lui Israel să locuiască în corturile lor.

56. Totuşi au ispitit şi au provocat pe Dumnezeul cel preaînalt şi nu au ţinut mărturiile lui.

57. Ci s-au întors înapoi şi s-au purtat necredincios ca taţii lor; s-au abătut asemenea unui arc înşelător.

58. Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălţimile lor şi l-au împins la gelozie cu chipurile lor cioplite.

59. Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, şi a detestat foarte mult pe Israel.

60. Aşa că a părăsit tabernacolul din Şilo, cortul pe care l-a pus printre oameni.

61. Şi i-a dat puterea în captivitate şi gloria sa în mâna duşmanului.

62. De asemenea a dat pe poporul său sabiei; şi s-a înfuriat pe moştenirea sa.

63. Focul a mistuit pe tinerii lor; şi tinerele lor nu au fost date în căsătorie.

64. Preoţii lor au căzut prin sabie; şi văduvele lor nu au bocit.

65. Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn şi ca un bărbat tare ce strigă din cauza vinului.

66. Şi a lovit pe duşmanii săi în părţile dinapoi; i-a pus într-o ocară eternă.

67. Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif şi nu a ales tribul lui Efraim,

68. Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit.

69. Şi şi-a construit sanctuarul asemenea palatelor înalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.

70. A ales de asemenea pe David, servitorul lui, şi l-a luat de la staulele oilor;

71. De la a urma oile care alăptau l-a adus să pască pe Iacob, poporul lui, şi pe Israel, moştenirea lui.

72. Astfel i-a păscut conform cu integritatea inimii sale şi i-a condus prin iscusinţa mâinilor sale.