Psalmii 42

Către mai marele cântăreţilor.

1. Cum tânjeşte căpriorul după apa pâraielor, aşa tânjeşte sufletul meu după tine, Dumnezeule.

2. Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu, când voi veni şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

3. Lacrimile mele au fost mâncarea mea zi şi noapte, în timp ce ei îmi spun continuu: Unde este Dumnezeul tău?

4. Când îmi amintesc acestea, îmi vărs sufletul în mine, fiindcă m-am dus cu mulţimea, am mers cu ei la casa lui Dumnezeu, cu vocea bucuriei şi a laudei, cu o mulţime ce ţinea sărbătoare.

5. De ce eşti doborât, sufletul meu? Şi de ce eşti neliniştit în mine? Speră în Dumnezeu, căci încă îl voi lăuda pentru ajutorul înfăţişării sale.

6. Dumnezeul meu, sufletul îmi este doborât în mine, de aceea îmi voi aminti de tine din ţara Iordanului şi din piscurile Hermoniţilor, din dealul Miţar.

7. Adânc strigă către adânc la sunetul vârtejurilor tale de apă, toate valurile tale şi talazurile tale au trecut peste mine.

8. Totuşi DOMNUL va porunci bunătatea sa iubitoare în timpul zilei şi noaptea cântarea lui va fi cu mine şi rugăciunea mea spre Dumnezeul vieţii mele.

9. Voi spune lui Dumnezeu stânca mea: De ce m-ai uitat? De ce umblu jelind sub oprimarea duşmanului?

10. Precum cu o sabie în oasele mele duşmanii mei mă ocărăsc, în timp ce îmi spun zilnic: Unde este Dumnezeul tău?

11. De ce eşti doborât, sufletul meu? Şi de ce eşti neliniştit în mine? Speră în Dumnezeu, căci încă îl voi lăuda, pe el, care este sănătatea înfăţişării mele şi Dumnezeul meu.