Psalmii 137

1. Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am aşezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

2. Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

3. Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; şi cei ce ne-au risipit, ne cereau mir, spunând: Cântaţi-ne din cântările Sionului.

4. Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o ţară străină?

5. Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusinţa ei.

6. Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălţa Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

7. Aminteşte-ţi, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeţi-l, radeţi-l, până la temeliile sale.

8. Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îţi răsplăteşte aşa cum ne-ai făcut tu nouă.

9. Ferice de cel ce ia şi zdrobeşte pe micuţii tăi de pietre.