Matei 23

Isus mustră pe cărturari şi Farisei.

1. Atunci Isus a vorbit mulţimilor şi discipolilor săi,

2. Spunând: Scribii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise;

3. De aceea toate, oricâte vă spun ei să ţineţi, ţineţi şi faceţi; dar nu faceţi conform cu faptele lor; fiindcă ei spun şi nu fac.

4. Fiindcă leagă sarcini grele şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor; dar ei, nici cu degetul lor, nu voiesc să le mişte.

5. Ci toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni; îşi fac filacterele late şi îşi lăţesc marginile hainelor;

6. Şi le plac locurile de onoare la ospeţe şi scaunele din faţă în sinagogi,

7. Şi saluturile în pieţe şi să fie numiţi de oameni Rabi, Rabi.

8. Dar voi, să nu fiţi numiţi Rabi; fiindcă unul este Stăpânul vostru, Cristos; şi voi toţi sunteţi fraţi.

9. Şi nu numiţi pe nimeni tatăl vostru, pe pământ; fiindcă unul singur este Tatăl vostru, care este în cer.

10. Nici să nu fiţi numiţi stăpâni; fiindcă unul singur este Stăpânul vostru, Cristos.

11. Dar cel ce este cel mai mare dintre voi va fi servitorul vostru.

12. Şi oricine se va înălţa pe sine însuşi, va fi umilit; şi cel ce se va umili, va fi înălţat.

Nelegiuirile cărturarilor şi Fariseilor.

13. Dar vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că închideţi împărăţia cerului înaintea oamenilor; fiindcă nici voi nu intraţi, nici pe cei ce vor să intre nu îi lăsaţi să intre.

14. Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că mâncaţi casele văduvelor şi de ochii lumii faceţi rugăciuni lungi; din această cauză veţi primi mai mare damnare.

15. Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că înconjuraţi marea şi pământul să faceţi un prozelit; şi când l-aţi făcut, îl faceţi de două ori mai mult copilul iadului decât pe voi înşivă.

16. Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneţi: Oricine va jura pe templu nu este nimic; dar oricine va jura pe aurul templului este dator.

17. Proşti şi orbi; fiindcă ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?

18. Şi oricine va jura pe altar, nu este nimic; dar oricine jură pe darul de pe altar, este dator.

19. Proşti şi orbi; căci care este mai mare, darul, sau altarul care sfinţeşte darul?

20. De aceea oricine va jura pe altar, jură pe acesta şi pe toate lucrurile de pe el.

21. Şi oricine va jura pe templu, jură pe acesta şi pe cel ce locuieşte în el;

22. Şi cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe cel ce şade pe el.

23. Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că daţi zeciuială din mentă şi anis şi chimen şi aţi lăsat nefăcute cele mai grele lucruri ale legii: judecata şi mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi să nu le lăsaţi nefăcute pe celelalte.

24. Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila.

25. Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că faceţi curat exteriorul paharului şi al strachinei, dar în interior sunt pline de jecmănire şi de necumpătare.

26. Fariseu orb, curăţă întâi ceea ce este în interiorul paharului şi al strachinei, pentru ca şi exteriorul lor să fie curat.

27. Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că sunteţi asemănători unor morminte văruite, care, într-adevăr, se arată frumoase la exterior, dar în interior sunt pline de oasele morţilor şi de toată necurăţia.

28. Tot aşa şi voi, la exterior vă arătaţi drepţi oamenilor, dar în interior sunteţi plini de făţărnicie şi de nelegiuire.

29. Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că voi zidiţi mormintele profeţilor şi înfrumuseţaţi mormintele celor drepţi,

30. Şi spuneţi: Dacă am fi fost în zilele taţilor noştri, nu ne-am fi făcut părtaşi cu ei la sângele profeţilor.

31. De aceea vă sunteţi martori vouă înşivă că sunteţi copiii celor ce au ucis profeţii.

32. Umpleţi şi voi măsura taţilor voştri!

33. Şerpi, pui de vipere, cum să scăpaţi de damnarea iadului?

34. Din această cauză, iată, eu vă trimit profeţi şi înţelepţi şi scribi; şi pe unii dintre ei îi veţi ucide şi crucifica; şi pe alţii dintre ei îi veţi biciui în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din cetate în cetate;

35. Ca să vină asupra voastră tot sângele drept vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.

36. Adevărat vă spun: Toate acestea vor veni asupra acestei generaţii.

Pedeapsa Ierusalimului.

37. Ierusalime, Ierusalime, care ucizi profeţii şi împroşti cu pietre pe cei trimişi la tine. Cât de des am voit să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi aţi refuzat.

38. Iată, casa vă este lăsată pustie.

39. Fiindcă vă spun: De acum înainte nicidecum nu mă veţi mai vedea până când veţi spune: Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului.