Matei 22

Pilda nunţii fiului de împărat.

1. Şi Isus a răspuns şi le-a vorbit din nou prin parabole şi spunea:

2. Împărăţia cerului se aseamănă cu un anumit împărat, care a făcut nuntă fiului său;

3. Şi a trimis pe robii săi să cheme pe cei invitaţi la nuntă; dar aceştia au refuzat să vină.

4. Din nou a trimis alţi robi, zicând: Spuneţi celor care au fost invitaţi: Iată, am pregătit prânzul meu; boii mei şi dobitoacele îngrăşate sunt tăiate şi toate lucrurile sunt gata; veniţi la nuntă.

5. Dar, fără să le pese, au plecat, unul la câmpul lui, altul la comerţul lui.

6. Şi ceilalţi au pus mâna pe robii lui; şi i-au ocărât şi i-au ucis.

7. Dar când a auzit împăratul, s-a înfuriat; şi şi-a trimis oştirile şi a nimicit pe acei ucigaşi şi le-a ars cetatea.

8. Apoi a spus robilor săi: Nunta este gata; dar cei ce au fost invitaţi nu au fost demni.

9. De aceea duceţi-vă la drumurile mari şi chemaţi la nuntă cât de mulţi veţi găsi.

10. Şi acei robi au ieşit la drumurile mari şi au adunat pe toţi câţi au găsit, deopotrivă răi şi buni; şi nunta a fost umplută de oaspeţi.

11. Şi când împăratul a intrat să vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haină de nuntă.

12. Şi i-a spus: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Dar el era fără cuvinte.

13. Atunci împăratul a spus servitorilor: Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

14. Fiindcă mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

Birul.

15. Atunci fariseii s-au dus şi au ţinut sfat cum să îl prindă în cuvinte.

16. Şi au trimis la el pe discipolii lor cu irodienii, spunând: Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr şi nu îţi pasă de nimeni; fiindcă nu te uiţi la faţa oamenilor.

17. Spune-ne atunci: Ce părere ai? Este legiuit a da tribut Cezarului, sau nu?

18. Dar Isus pricepând stricăciunea lor, a spus: De ce mă ispitiţi, făţarnicilor?

19. Arătaţi-mi moneda tributului. Şi i-au adus un dinar.

20. Iar el le-a spus: Al cui este acest chip şi inscripţie?

21. Iar ei i-au spus: Al Cezarului. Atunci el le-a spus: De aceea daţi Cezarului cele ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.

22. Când au auzit, s-au minunat şi l-au lăsat şi s-au dus.

Despre înviere.

23. În aceeaşi zi au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere şi l-au întrebat,

24. Spunând: Învăţătorule, Moise a spus: Dacă moare un bărbat neavând copii, fratele lui să se căsătorească cu soţia lui şi să ridice sămânţă fratelui său.

25. Şi erau cu noi şapte fraţi: şi primul, după ce s-a căsătorit, a murit; şi neavând sămânţă a lăsat pe soţia lui fratelui său.

26. Tot aşa şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.

27. Şi la urma tuturor a murit şi femeia.

28. La înviere aşadar, căruia din cei şapte va fi ea soţie? Fiindcă toţi au avut-o.

29. Isus a răspuns şi le-a zis: Vă rătăciţi, necunoscând nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30. Fiindcă în înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

31. Dar în legătură cu învierea morţilor, nu aţi citit ce v-a fost spus de către Dumnezeu, zicând:

32. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii.

33. Şi când mulţimile au auzit, au fost înmărmurite de doctrina lui.

Porunca cea mai mare.

34. Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat la el.

35. Atunci unul dintre ei, un învăţător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l şi spunând:

36. Învăţătorule, care este marea poruncă în lege?

37. Iar Isus i-a spus: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.

38. Aceasta este prima şi marea poruncă.

39. Şi a doua, asemenea ei: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

40. De aceste două porunci atârnă toată legea şi profeţii.

Al cui fiu este Hristosul?

41. Pe când fariseii erau adunaţi, Isus i-a întrebat,

42. Spunând: Ce gândiţi voi despre Cristos? Al cui fiu este? Iar ei i-au spus: Al lui David.

43. Iar el le-a spus: Cum atunci David, în duh, îl numeşte, Domn, spunând:

44. DOMNUL a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea, până fac pe duşmanii tăi aşternutul piciorului tău?

45. Dacă atunci David îl numeşte Domn, cum este fiul lui?