Matei 20

Pilda lucrătorilor viei.

1. Fiindcă împărăţia cerului se aseamănă cu un om gospodar, care a ieşit devreme dimineaţa să angajeze lucrători în via lui.

2. Şi după ce s-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi, i-a trimis în via lui.

3. Şi a ieşit pe la ora trei şi a văzut pe alţii stând în picioare fără lucru în piaţă.

4. Şi le-a spus: Duceţi-vă şi voi în vie şi vă voi da ce este drept. Şi s-au dus.

5. A ieşit din nou pe la ora şase şi pe la ora noua şi a făcut la fel.

6. Şi pe la ora unsprezece a ieşit şi a găsit pe alţii stând în picioare fără lucru şi le-a spus: De ce staţi aici în picioare toată ziua fără lucru?

7. Iar ei i-au răspuns: Pentru că nimeni nu ne-a angajat. Iar el le-a spus: Duceţi-vă şi voi în vie; şi veţi primi ce este drept.

8. Şi când s-a făcut seară, domnul viei i-a spus administratorului său: Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.

9. Şi când au venit angajaţii de pe la ora unsprezece, au primit fiecare câte un dinar.

10. Dar când au venit primii, presupuneau că vor primi mai mult; dar au primit de asemenea fiecare câte un dinar.

11. Şi când au primit, cârteau împotriva stăpânului casei,

12. Spunând: Aceştia, ultimii, nu au lucrat decât o oră şi i-ai făcut egali cu noi, care am dus greul şi arşiţa zilei.

13. Dar el a răspuns unuia dintre ei şi a zis: Prietene, nu îţi fac nicio nedreptate; nu te-ai învoit cu mine cu un dinar?

14. Ia-ţi ce este al tău şi pleacă; voiesc să plătesc acestuia ultim, ca şi ţie.

15. Nu îmi este legiuit să fac ce voiesc cu ce este al meu? Este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?

16. Astfel că aceia din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă; fiindcă mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa.

17. Şi Isus, urcând la Ierusalim, a luat pe cei doisprezece discipoli deoparte, pe cale şi le-a spus:

18. Iată, urcăm la Ierusalim; şi Fiul omului va fi trădat marilor preoţi şi scribilor şi îl vor condamna la moarte,

19. Şi îl vor preda neamurilor să îl batjocorească şi să îl biciuiască şi să îl crucifice; şi a treia zi va învia.

Cererea fiilor lui Zebedei.

20. Atunci a venit la el mama copiilor lui Zebedei, cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva anume de la el.

21. Şi el i-a spus: Ce voieşti? Iar ea i-a spus: Permite ca aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta ta şi altul la stânga, în împărăţia ta.

22. Dar Isus răspunzând a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi bea paharul pe care îl voi bea eu? Şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat eu? Ei îi spun: Putem.

23. Iar el le-a spus: Într-adevăr, veţi bea paharul meu, şi cu botezul cu care sunt botezat eu, veţi fi botezaţi; dar a şedea la dreapta şi la stânga mea nu este al meu a da, ci va fi dat celor pentru care a fost pregătit de Tatăl meu.

24. Şi după ce au auzit cei zece, s-au indignat pe cei doi fraţi.

25. Dar Isus i-a chemat şi a spus: Ştiţi că domnitorii neamurilor exercită domnie asupra lor şi cei mari exercită autoritate asupra lor.

26. Dar între voi nu va fi aşa; ci oricine voieşte să devină mare între voi, să vă fie servitor;

27. Şi oricine voieşte să devină primul între voi, să vă fie rob;

28. Chiar aşa cum Fiul omului a venit nu pentru a fi servit, ci pentru a servi şi a-şi da viaţa răscumpărare pentru mulţi.

Doi orbi vindecaţi la Ierihon.

29. Şi pe când ieşeau din Ierihon, o mare mulţime l-a urmat.

30. Şi, iată, doi orbi şezând lângă drumul mare, când au auzit că trece Isus, au strigat, spunând: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

31. Şi mulţimea îi mustra pentru că trebuiau să tacă; dar strigau mai tare, spunând: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

32. Şi Isus s-a oprit şi i-a chemat şi a spus: Ce voiţi să vă fac?

33. Iar ei i-au spus: Doamne, să ne fie deschişi ochii.

34. Şi Isus, făcându-i-se milă, le-a atins ochii; şi îndată ochii lor au primit vederea; şi ei l-au urmat.