Marcu 7

Fariseii şi datina bătrânilor.

1. Atunci s-au adunat la el fariseii şi anumiţi scribi care au venit din Ierusalim.

2. Şi când au văzut pe unii din discipolii lui mâncând pâine cu mâinile spurcate, adică nespălate, îi învinovăţeau.

3. Fiindcă fariseii şi toţi iudeii, dacă nu se spală des pe mâini, nu mănâncă, ţinând tradiţia bătrânilor.

4. Şi când vin de la piaţă, dacă nu se îmbăiază, nu mănâncă. Şi sunt multe alte lucruri, pe care le-au primit să le ţină, precum este: îmbăierea cupelor şi a oalelor şi a vaselor de aramă şi a meselor.

5. Atunci fariseii şi scribii l-au întrebat: De ce nu umblă discipolii tăi conform tradiţiei bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâini nespălate?

6. El a răspuns şi le-a zis: Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, aşa cum este scris: Acest popor mă onorează cu buzele lor, dar inima lor este departe de mine.

7. Dar în zadar mi se închină, învăţând pe oameni ca doctrine poruncile oamenilor.

8. Fiindcă lăsând deoparte porunca lui Dumnezeu, ţineţi tradiţia oamenilor, precum îmbăierea oalelor şi a cupelor; şi faceţi multe alte lucruri asemănătoare.

9. Şi le-a spus: Prea bine respingeţi porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi propria voastră tradiţie.

10. Fiindcă Moise a spus: Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta; şi: Cel ce blestemă pe tată sau mamă, de moarte să moară;

11. Dar voi spuneţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei sale: Este corban, altfel spus, orice ţi-ar fi de folos de la mine este un dar; va fi liber,

12. Şi nu îl mai lăsaţi să facă ceva pentru tatăl său sau mama sa;

13. Făcând fără efect cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră, pe care aţi dat-o; şi faceţi multe alte lucruri asemănătoare.

Ce spurcă pe om.

14. Şi după ce a chemat pe toţi oamenii, le-a spus: Daţi-mi fiecare ascultare şi înţelegeţi;

15. Nu este nimic din afara unui om, care intrând în el îl poate spurca, ci lucrurile care ies din el, acelea sunt cele ce spurcă pe om.

16. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.

17. Şi când a intrat în casă, ieşind din mulţime, discipolii săi l-au întrebat despre parabolă.

18. Iar el le-a spus: Şi voi sunteţi fără înţelegere? Nu pricepeţi că orice intră în om din afară, nu îl poate spurca;

19. Pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece şi iese în hazna, curăţind toate mâncărurile?

20. Şi a spus: Ce iese din om, aceea spurcă pe om.

21. Fiindcă dinăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, adultere, curvii, ucideri,

22. Hoţii, lăcomii, stricăciuni, înşelăciune, desfrânare, un ochi rău, blasfemie, mândrie, nebunie;

23. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă omul.

Femeia Cananeancă.

24. Şi de acolo s-a sculat şi s-a dus între marginile Tirului şi ale Sidonului şi a intrat într-o casă şi dorea ca nimeni să nu ştie; dar nu a putut fi ascuns.

25. Fiindcă o femeie, a cărei fetiţă avea un duh necurat, a auzit despre el şi a venit şi a căzut la picioarele lui;

26. Femeia era grecoaică, de naţiune siro-feniciană; şi l-a implorat să scoată dracul din fiica ei.

27. Dar Isus i-a spus: Lasă întâi copiii să se sature; fiindcă nu este potrivit să iei pâinea copiilor şi să o arunci la căţei.

28. Iar ea a răspuns şi i-a zis: Da, Doamne, totuşi şi căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.

29. Şi el i-a spus: Pentru acest cuvânt, du-te; dracul a ieşit din fiica ta.

30. Şi când a ajuns acasă, a găsit dracul plecat şi pe fiica ei întinsă pe pat.

Vindecarea unui surdo-mut.

31. Şi din nou, plecând din ţinuturile Tirului şi Sidonului, a venit la marea Galileei, prin mijlocul ţinuturilor Decapolei.

32. Şi ei i-au adus pe unul care era surd şi avea un impediment în vorbire; şi l-au implorat să îşi pună mâna pe el.

33. Şi l-a luat deoparte afară din mulţime şi şi-a pus degetele în urechile lui şi a scuipat şi i-a atins limba,

34. Şi privind în sus spre cer, a oftat şi i-a spus: Effata, care înseamnă, Deschide-te.

35. Şi îndată urechile i-au fost deschise şi frâul limbii sale a fost dezlegat şi vorbea clar.

36. Şi le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât mai mult proclamau aceasta.

37. Şi erau peste măsură de înmărmuriţi, spunând: Toate le-a făcut bine; face deopotrivă pe surzi să audă şi pe muţi să vorbească.