Marcu 5

Vindecarea unui îndrăcit.

1. Şi au ajuns de partea cealaltă a mării, în ţinutul Gadarenilor.

2. Şi când a ieşit din corabie, îndată l-a întâlnit un om ieşit din morminte, cu un duh necurat,

3. Care îşi avea locuinţa printre morminte; şi nimeni nu îl putea lega, nici măcar cu lanţuri;

4. Pentru că el fusese deseori legat cu cătuşe şi lanţuri şi lanţurile au fost rupte de către el şi cătuşele zdrobite în bucăţi; şi nimeni nu a fost în stare să îl îmblânzească.

5. Şi totdeauna, noapte şi zi, era în munţi şi în morminte, strigând şi tăindu-se cu pietre.

6. Dar când l-a văzut pe Isus de departe, a alergat şi i s-a închinat,

7. Şi a strigat cu voce tare şi a spus: Ce am eu a face cu tine, Isuse, Fiul Dumnezeului cel preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, să nu mă chinuieşti;

8. Fiindcă îi spusese: Ieşi din omul acesta, duh necurat.

9. Şi l-a întrebat: Care este numele tău? Iar el a răspuns, zicând: Numele meu este Legiune, căci suntem mulţi.

10. Şi l-a implorat mult să nu îi trimită afară din ţinut.

11. Şi acolo, aproape de munţi, era o turmă mare de porci păscând.

12. Şi toţi dracii l-au implorat, spunând: Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei.

13. Şi îndată Isus le-a dat voie să plece. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a aruncat furios în jos pe râpă în mare (erau cam două mii) şi s-au înecat în mare.

14. Şi cei ce păşteau porcii au fugit şi au povestit în cetate şi în ţinut. Iar oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.

15. Şi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel ce fusese posedat de drac şi a avut legiunea, şezând şi îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au temut.

16. Şi cei ce au văzut, le-au spus cum s-a întâmplat cu cel ce fusese posedat de draci şi despre porci.

17. Şi au început să îl roage să plece afară din ţinuturile lor.

18. Şi când el s-a urcat în corabie, cel ce fusese posedat de drac l-a implorat să fie cu el.

19. Totuşi Isus nu l-a lăsat, ci i-a spus: Du-te acasă la prietenii tăi şi povesteşte-le ce lucruri mari a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut milă de tine.

20. Iar el a plecat şi a început să vestească în Decapole ce lucruri mari a făcut Isus pentru el; şi toţi se minunau.

Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani.

21. Şi după ce Isus a trecut din nou de partea cealaltă, cu corabia, s-au adunat mulţi oameni la el; şi el era lângă mare.

22. Şi iată, a venit unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair; şi când l-a văzut, a căzut la picioarele lui,

23. Şi l-a implorat mult, spunând: Fetiţa mea zace pe moarte, vino şi pune-ţi mâinile pe ea, ca să fie vindecată; şi va trăi.

24. Şi Isus s-a dus cu el; şi mulţi oameni îl urmau şi îl îmbulzeau.

25. Şi o anume femeie, cu o scurgere de sânge de doisprezece ani,

26. Şi care suferise multe lucruri de la mulţi doctori şi cheltuise tot ce avusese şi nu se îmbunătăţise nimic, ci mai degrabă îi mergea mai rău,

27. Când a auzit despre Isus, a venit în mulţime, în spatele lui şi i-a atins haina.

28. Fiindcă spunea: Dacă i-aş atinge doar hainele, voi fi sănătoasă.

29. Şi îndată, izvorul sângerării ei a secat; şi a simţit în trupul ei că a fost vindecată de acea boală.

30. Şi Isus, cunoscând îndată în el însuşi că o putere a ieşit din el, s-a întors în mulţime şi a spus: Cine mi-a atins hainele?

31. Şi discipolii lui i-au spus: Vezi mulţimea îmbulzindu-te şi spui: Cine m-a atins?

32. Iar el s-a uitat de jur împrejur să o vadă pe cea care a făcut acest lucru.

33. Dar femeia, temându-se şi tremurând, cunoscând ce s-a făcut în ea, a venit şi i s-a prosternat în faţa lui şi i-a spus tot adevărul.

34. Iar el i-a spus: Fiică, credinţa ta te-a făcut sănătoasă; mergi în pace şi fii vindecată de boala ta.

35. Pe când el încă vorbea, au venit de la casa conducătorului sinagogii unii care spuneau: Fiica ta este moartă; pentru ce îl mai tulburi pe Învăţătorul?

36. Dar îndată ce Isus a auzit cuvântul rostit, i-a zis conducătorului sinagogii: Nu te teme, crede numai.

37. Şi nu a lăsat pe niciunul să îl însoţească, decât pe Petru şi Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.

38. Şi a venit la casa conducătorului sinagogii şi a văzut tumultul şi pe cei ce plângeau şi boceau mult.

39. Şi după ce a intrat, le-a spus: De ce faceţi tumult şi plângeţi? Copila nu este moartă, ci doarme.

40. Şi au râs în batjocură de el. Dar după ce i-a scos pe toţi afară, el a luat pe tatăl şi pe mama copilei şi pe cei ce erau cu el şi a intrat acolo unde zăcea copila.

41. Şi luând copila de mână i-a spus: Talita cumi; care este tradus: Fetiţo, îţi spun, ridică-te.

42. Şi îndată fetiţa s-a sculat şi a umblat, fiindcă avea doisprezece ani. Iar ei erau înmărmuriţi cu mare uimire.

43. Şi le-a poruncit cu stricteţe ca nimeni să nu ştie aceasta; şi a poruncit să îi fie dat ceva de mâncare.