Leviticul 13
Lepra de oameni.
1. Şi DOMNUL le-a vorbit lui Moise şi Aaron, spunând:
2. Când un bărbat va avea pe pielea cărnii sale o umflătură, o crustă sau o pată albă şi aceasta este în pielea cărnii lui asemănătoare rănii de lepră, atunci el să fie adus la preotul Aaron, sau la unul dintre fiii săi, preoţii;
3. Şi preotul să se uite la rana din pielea cărnii; şi când părul în rană este schimbat în alb şi rana la vedere este mai adâncită decât pielea cărnii lui, aceasta este o rană de lepră; şi preotul să îl privească şi să îl declare necurat.
4. Dacă pata strălucitoare este albă în pielea cărnii lui şi la vedere nu este mai adâncă decât pielea şi părul ei nu este schimbat în alb, atunci preotul să îl închidă pe cel cu rana, şapte zile;
5. Şi preotul să se uite la el în ziua a şaptea; şi, iată, dacă rana înaintea ochilor săi este neschimbată şi rana nu se întinde pe piele, atunci preotul să îl mai închidă şapte zile;
6. Şi preotul să se uite la el din nou în a şaptea zi; şi, iată, dacă rana s-a întunecat puţin şi rana nu s-a întins pe piele, preotul să îl declare curat, este doar o crustă; iar el să îşi spele hainele şi să fie curat.
7. Dar dacă crusta se întinde mult în piele, după ce a fost văzut de preot, pentru curăţirea lui, să fie văzut de preot din nou;
8. Şi dacă preotul vede că, iată, crusta se întinde în piele, atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este lepră.
9. Când rana de lepră este într-un bărbat, el să fie adus la preot;
10. Şi preotul să se uite la el; şi, iată, dacă umflătura este albă în piele şi a schimbat părul în alb şi este carne proaspăt vie în umflătură,
11. Aceasta este o lepră veche în pielea cărnii lui, şi preotul să îl declare necurat şi să nu îl închidă, pentru că este necurat.
12. Şi dacă lepra se întinde mult pe piele şi lepra acoperă toată pielea celui ce are rana, de la cap până în talpa piciorului său, oriunde priveşte preotul;
13. Atunci preotul să cerceteze; şi, iată, dacă lepra i-a acoperit toată carnea, să îl declare curat pe cel ce are rana; totul s-a schimbat în alb, el este curat.
14. Dar când apare pe el carne vie să fie necurat.
15. Şi preotul să se uite la carnea vie şi să îl declare a fi necurat, căci carnea vie este necurată; aceasta este lepră.
16. Sau dacă se schimbă din nou carnea vie şi este schimbată în alb, să vină la preot.
17. Şi preotul să se uite la el; şi, iată, dacă rana este schimbată în alb, atunci preotul să declare curat pe cel ce are rana, el este curat;
18. Şi carnea, în care era o ulceraţie în pielea ei, dacă s-a vindecat,
19. Şi dacă în locul ulceraţiei este o umflătură albă, sau o pată strălucitoare sau albă şi cumva roşiatică, şi aceasta să fie arătată preotului;
20. Şi dacă, după ce preotul o vede, iată, este la vedere mai adâncă decât pielea, şi părul ei este schimbat în alb, atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este o rană de lepră izbucnită din ulceraţie.
21. Dar dacă preotul se uită la ea şi, iată, nu sunt peri albi în ea şi dacă nu este mai adâncă decât pielea, dar este cumva întunecată, atunci preotul să îl închidă şapte zile;
22. Şi dacă aceasta se întinde mult pe piele, atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este o rană.
23. Dar dacă pata strălucitoare rămâne la locul ei şi nu se întinde, aceasta este o ulceraţie inflamată; şi preotul să îl declare curat.
24. Dar dacă este vreo carne, în pielea căreia este o inflamaţie arzătoare şi carnea vie arzătoare are o pată strălucitoare albă, cumva roşiatică sau albă,
25. Atunci preotul să se uite la ea; şi, iată, dacă părul în pata strălucitoare este schimbat în alb şi la vedere este mai adâncită decât pielea, aceasta este lepră izbucnită din inflamaţie, pentru aceasta preotul să îl declare necurat, aceasta este rana leprei.
26. Dar dacă preotul se uită la ea şi, iată, nu este niciun păr alb în pata strălucitoare şi aceasta nu este mai adâncită decât pielea din jur, dar este cumva mai întunecată, atunci preotul să îl închidă şapte zile;
27. Şi preotul să se uite la el în ziua a şaptea; şi dacă aceasta s-a întins mult pe piele, atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este rana leprei.
28. Şi dacă pata strălucitoare rămâne la locul ei şi nu se întinde pe piele, dar este cumva mai întunecată, aceasta este o umflătură de inflamaţie; şi preotul să îl declare curat, pentru că este o inflamaţie aprinsă.
29. Dacă un bărbat sau o femeie are o rană pe cap sau pe barbă;
30. Atunci preotul să se uite la rană; şi, iată, dacă este la vedere mai adâncită decât pielea şi este în ea păr galben subţire, atunci preotul să îl declare necurat, este o eczemă, chiar lepră pe cap sau pe barbă.
31. Şi dacă preotul se uită la rana eczemei de la suprafaţa pielii şi, iată, la vedere nu este mai adâncă decât pielea şi nu este păr negru în ea, atunci preotul să îl închidă pe cel ce are rana eczemei la suprafaţa pielii, şapte zile;
32. Şi în ziua a şaptea preotul să se uite la rană; şi, iată, dacă eczema de la suprafaţa pielii nu se întinde şi în ea nu este păr galben şi eczema nu este la vedere mai adâncă decât pielea;
33. El să fie ras, dar să nu radă eczema; şi preotul să îl mai închidă, pe cel ce are eczema, şapte zile;
34. Şi în ziua a şaptea preotul să se uite la eczemă; şi, iată, dacă, eczema nu s-a întins pe piele, nici nu este la vedere mai adâncă decât pielea, atunci preotul să îl declare curat, şi să îşi spele hainele şi să fie curat.
35. Dar dacă eczema se întinde mult pe piele după curăţirea sa;
36. Atunci preotul să se uite la el; şi, iată, dacă eczema s-a întins pe piele, preotul să nu caute păr galben; el este necurat.
37. Dar dacă eczema este înaintea ochilor săi neschimbată şi acolo este păr negru crescut în ea, eczema este vindecată, el este curat, şi preotul să îl declare curat.
38. Dacă de asemenea un bărbat sau o femeie au pe pielea cărnii lor pete strălucitoare, adică pete albe strălucitoare;
39. Atunci preotul să se uite la ele; şi, iată, dacă petele strălucitoare în pielea cărnii lor sunt de un alb mai întunecat, acestea sunt pete pistruiate care cresc în piele; el este curat.
40. Şi bărbatul al cărui păr a căzut de pe capul lui, este chel; el este curat.
41. Şi bărbatul al cărui păr a căzut de pe partea capului dinspre faţa sa, este cu frunte cheală, el este curat.
42. Şi dacă este pe capul chel, sau pe fruntea cheală, o rană roşiatică, aceasta este o lepră ce a izbucnit pe capul lui chel, sau pe fruntea lui cheală.
43. Atunci preotul să se uite la ea; şi, iată, dacă umflătura rănii este alb roşiatică pe capul lui chel, sau pe fruntea lui cheală, precum lepra apare pe pielea cărnii,
44. Este un bărbat lepros, este necurat, preotul să îl declare cu desăvârşire necurat, rana lui este pe capul lui.
45. Şi cât despre lepră, cel în care este rana ei, hainele lui să fie rupte şi capul descoperit şi să pună un acoperământ peste buza de sus şi să strige: Necurat, necurat.
46. În toate zilele, cât timp este rana în cel lepros, să fie pângărit; el este necurat; să locuiască singur; în afara taberei să fie locuinţa lui.
Semnele leprei de pe haine.
47. De asemenea haina în care se află rana leprei, fie ea haină de lână, sau haină de in,
48. Fie în urzeală sau băteală, a inului sau a lânii; fie ea în piele sau în orice lucru făcut din piele;
49. Şi dacă rana este verzuie sau roşiatică în haină, sau în pielea hainei, fie în urzeală, sau în băteală, sau în orice lucru din piele, aceasta este o rana de lepră şi să fie arătată preotului.
50. Şi preotul să se uite la rană şi să închidă lucrul care are rana şapte zile;
51. Şi să se uite la rană în ziua a şaptea, dacă rana s-a întins în haină, fie în urzeală, fie în băteală sau în pielea hainei, sau în orice lucru care este făcut din piele, atunci rana este lepră care roade; acel lucru este necurat.
52. De aceea să ardă haina aceea, fie urzeală, fie băteală, în lână sau in, sau orice lucru din piele în care este rana, pentru că este lepră care roade; să fie ars în foc.
53. Şi dacă preotul se uită şi, iată, rana nu s-a întins în haină, fie în urzeală, fie în băteală sau în orice lucru din piele,
54. Atunci preotul să poruncească să se spele lucrul în care este rana şi să mai fie închis încă şapte zile;
55. Şi preotul să se uite la rană, după ce este spălată; şi, iată, dacă rana nu şi-a schimbat culoarea şi rana nu s-a întins, este necurată; să o arzi în foc; este roasă dinăuntru, fie pe faţă, fie pe dos.
56. Şi dacă preotul se uită la ea şi, iată, rana este cumva mai întunecată după spălare, atunci să o rupă din haină sau din piele sau din urzeală sau din băteală;
57. Şi dacă aceasta încă apare în haină, fie în urzeală, fie în băteală sau în orice lucru de piele, aceasta este o rană care se întinde, lucrul care are rana să îl arzi cu foc.
58. Şi haina, fie urzeală, fie băteală, fie orice lucru din piele, pe care îl vei spăla, dacă rana s-a depărtat de la acele lucruri, atunci să le speli a doua oară şi vor fi curate.
59. Aceasta este legea rănii de lepră într-o haină de lână sau de in, fie în urzeala, fie în băteala ei, sau în orice lucru de piele, pentru a-l declara curat, sau a-l declara necurat.