Iov 9

Răspunsul lui Iov.

1. Atunci Iov a răspuns şi a zis:

2. Cu adevărat ştiu că aşa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?

3. Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.

4. El este înţelept în inimă şi puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?

5. Care mută munţii şi ei nu ştiu, care îi răstoarnă în mânia sa.

6. Care clatină pământul din locul lui şi stâlpii săi se cutremură.

7. Care porunceşte soarelui iar el nu răsare; şi sigilează stelele.

8. Care singur întinde cerurile şi calcă pe valurile mării.

9. Care face Ursa, Orionul şi Pleiadele şi încăperile sudului.

10. Care face lucruri mari, peste putinţă a fi socotite, da, şi minuni fără număr.

11. Iată, el merge pe lângă mine şi eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.

12. Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?

13. Dacă Dumnezeu nu îşi va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.

14. Cu cât mai puţin îi voi răspunde şi îmi voi alege cuvintele să mă judec cu el?

15. Căruia, deşi am fost drept, totuşi nu i-aş răspunde, ci aş face cerere către judecătorul meu.

16. Dacă l-aş fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuşi nu aş crede că a dat ascultare vocii mele.

17. Căci mă frânge cu o furtună şi îmi înmulţeşte rănile fără motiv.

18. Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.

19. Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; şi despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?

20. Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârşit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.

21. Chiar dacă eu aş fi desăvârşit, totuşi nu mi-aş cunoaşte sufletul, mi-aş dispreţui viaţa.

22. Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimiceşte pe cel desăvârşit şi pe cel stricat.

23. Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.

24. Pământul este dat în mâna celor stricaţi; el acoperă feţele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde şi cine este el?

25. Acum zilele mele sunt mai iuţi decât un alergător; ele zboară şi nu văd nimic bun.

26. Au trecut precum corăbiile iuţi, precum acvila care se grăbeşte la pradă.

27. Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea şi mă voi mângâia;

28. Mi-e teamă de toate întristările mele, ştiu că nu mă vei considera nevinovat.

29. Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?

30. Dacă mă spăl cu apă din zăpadă şi îmi curăţ mâinile ca niciodată,

31. Totuşi mă vei scufunda în şanţ şi propriile mele haine mă vor detesta.

32. Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund şi să venim împreună la judecată.

33. Între noi nu este arbitru, să îşi pună mâna peste amândoi.

34. Să îşi ia toiagul de la mine şi să nu mă îngrozească spaima lui;

35. Atunci aş vorbi şi nu m-aş teme de el; dar nu este aşa cu mine.