Iov 30

1. Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror taţi i-aş fi dispreţuit încât să îi aşez cu câinii turmei mele.

2. Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrâneţea a pierit?

3. Singuri, din lipsă şi foamete, fugind în pustie de mult pustiită şi secătuită.

4. Care taie nalbă de pe lângă tufişuri şi rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

5. Ei au fost alungaţi dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoţ);

6. Ca să locuiască în coastele văilor, în peşteri ale pământului şi în stânci.

7. Printre tufişuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

8. Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloşi decât pământul.

9. Şi acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

10. Ei mă detestă, fug departe de mine şi nu se abţin să mă scuipe în faţă.

11. Pentru că mi-a dezlegat frânghia şi m-a chinuit, ei de asemenea şi-au dat frâu liber înaintea mea.

12. Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele şi îşi ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

13. Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

14. Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

15. Terori se întorc asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; şi bunăstarea mea trece ca un nor.

16. Şi acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

17. Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopţii şi tendoanele mele nu au odihnă.

18. Prin marea forţă a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămăşii mele.

19. El m-a aruncat în mocirlă şi am devenit ca ţărâna şi cenuşa.

20. Strig către tine şi nu mă asculţi; mă ridic în picioare şi nu iei aminte la mine.

21. Ai devenit crud faţă de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

22. Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el şi îmi topeşti fiinţa.

23. Fiindcă ştiu că mă vei aduce la moarte şi la casa rânduită pentru toţi cei vii.

24. Totuşi el nu îşi va întinde mâna spre mormânt, deşi ei strigă la nimicirea lui.

25. Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

26. Când căutam binele, atunci răul a venit; şi când am aşteptat lumina, a venit întunericul.

27. Adâncurile mele fierbeau şi nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

28. Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare şi am strigat în adunare.

29. Sunt frate dragonilor şi însoţitor bufniţelor.

30. Pielea mi se înnegreşte pe mine şi oasele mi se ard de arşiţă.

31. Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire şi instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.