Iov 29

Iov mai înainte.

1. Mai mult, Iov şi-a continuat parabola şi a spus:

2. O, de aş fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

3. Când candela lui strălucea peste capul meu şi când prin lumina lui umblam prin întuneric;

4. Cum eram în zilele tinereţii mele, când sfatul ascuns al lui Dumnezeu era peste cortul meu;

5. Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

6. Când îmi spălam paşii cu unt şi stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

7. Când ieşeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

8. Tinerii mă vedeau şi se ascundeau, şi bătrânii se ridicau şi stăteau în picioare.

9. Prinţii îşi opreau vorbirea şi îşi puneau mâna la gura.

10. Nobilii îşi reţineau vocea şi limba li se lipea de cerul gurii.

11. Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; şi când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

12. Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga şi pe cel fără tată şi pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

13. Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine şi făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14. Mă îmbrăcam cu dreptate şi ea mă înveşmânta; judecata mea era ca o robă şi o diademă.

15. Eram ochi celui orb şi picioare pentru şchiop.

16. Eram tată celor săraci; şi cauza pe care nu o cunoşteam, am cercetat-o în amănunţime.

17. Şi am frânt fălcile celui stricat şi am smuls prada din dinţii lui.

18. Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu şi voi înmulţi zilele mele precum nisipul.

19. Rădăcina mea era întinsă lângă ape şi roua se aşeza toată noaptea pe ramura mea.

20. Gloria mea era proaspătă în mine şi arcul meu era înnoit în mâna mea.

21. Mă ascultau oamenii şi aşteptau şi tăceau la sfatul meu.

22. După cuvântarea mea nu vorbeau din nou; şi vorbirea mea picura peste ei.

23. Şi mă aşteptau ca pe ploaie; şi îşi deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

24. Dacă râdeam de ei, nu credeau; şi lumina înfăţişării mele nu o doborau.

25. Le alegeam calea şi şedeam drept mai mare conducător şi locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.