Luca 21

Văduva săracă.

1. Şi a ridicat privirea şi a văzut pe bogaţi aruncându-şi darurile în vistierie.

2. Şi a văzut şi pe o anumită văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi.

3. Şi a spus: Adevărat vă spun, această văduvă săracă a aruncat în vistierie mai mult decât toţi;

4. Fiindcă toţi aceştia au aruncat din abundenţa lor spre ofrandele lui Dumnezeu; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat în vistierie tot ce avea ca să trăiască.

Nimicirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului.

5. Şi, pe când unii vorbeau despre templu, cum era ornamentat cu pietre frumoase şi daruri, a spus:

6. Cât despre acestea pe care le vedeţi, vor veni zilele în care nu va fi lăsată piatră pe piatră care nu va fi dărâmată.

7. Iar ei l-au întrebat, spunând: Învăţătorule, dar când vor fi acestea? Şi ce semn va fi când acestea se vor întâmpla?

8. Iar el a spus: Luaţi seama să nu fiţi amăgiţi; fiindcă mulţi vor veni în numele meu, spunând: Eu sunt Cristos; şi timpul se apropie; nu vă duceţi aşadar după ei.

9. Dar când veţi auzi de războaie şi dezordini, nu vă îngroziţi; fiindcă acestea trebuie întâi să se întâmple; dar nu este îndată sfârşitul.

10. Apoi le-a spus: Se va ridica naţiune contra naţiune şi împărăţie contra împărăţie.

11. Şi vor fi mari cutremure de pământ în diferite locuri şi foamete şi molime; şi arătări înspăimântătoare şi semne mari vor fi din cer.

12. Dar înaintea tuturor acestora, vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta, predându-vă la sinagogi şi închisori, fiind aduşi înaintea împăraţilor şi a guvernatorilor, din cauza numelui meu.

13. Şi aceasta vi se va întoarce pentru mărturie.

14. De aceea puneţi-vă în inimi să nu meditaţi înainte ce veţi răspunde,

15. Fiindcă eu vă voi da o gură şi înţelepciune, pe care toţi potrivnicii voştri nu vor putea să o combată, nici să i se împotrivească.

16. Şi veţi fi trădaţi deopotrivă de părinţi şi fraţi şi rude şi prieteni; şi vor ucide pe unii dintre voi.

17. Şi veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu.

18. Şi niciun păr din capul vostru nu va pieri nicidecum.

19. În răbdarea voastră păstraţi-vă sufletele.

Îndemn la veghere.

20. Iar când veţi vedea Ierusalimul încercuit de armate, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape.

21. Atunci, cei din Iudeea să fugă în munţi; şi cei din mijlocul lui să plece afară; şi cei de pe câmpuri să nu intre în el.

22. Căci acelea vor fi zilele răzbunării, pentru a fi împlinite toate cele scrise.

23. Dar vai celor însărcinate şi celor ce alăptează în acele zile! Fiindcă va fi o mare strâmtorare în ţară şi furie peste acest popor.

24. Şi vor cădea sub tăişul sabiei şi vor fi duşi captivi printre toate naţiunile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini timpurile neamurilor.

25. Şi vor fi semne în soare şi în lună şi în stele; şi pe pământ chinul naţiunilor, cu nedumerire; marea şi valurile urlând;

26. Inima oamenilor lăsându-i de frică şi de anticiparea acelor lucruri ce vin pe pământ; fiindcă puterile cerurilor vor fi clătinate.

27. Şi atunci vor vedea pe Fiul omului venind într-un nor cu putere şi glorie mare.

28. Iar când acestea vor începe să se întâmple, atunci uitaţi-vă în sus şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.

29. Şi le-a spus o parabolă: Priviţi smochinul şi toţi copacii.

30. Când deja înfrunzesc, vedeţi şi ştiţi de la voi înşivă că de acum vara este aproape.

31. Tot aşa şi voi, când vedeţi acestea întâmplându-se, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

32. Adevărat vă spun: Această generaţie nu va trece până să fie toate împlinite.

33. Cerul şi pământul vor trece; dar cuvintele mele nicidecum nu vor trece.

34. Şi luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu depravare şi beţie şi cu îngrijorările acestei vieţi şi pe neaşteptate acea zi să vină peste voi.

35. Căci va veni ca o cursă peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ.

36. De aceea vegheaţi şi rugaţi-vă tot timpul, ca să fiţi socotiţi demni să scăpaţi de toate acestea ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.

37. Iar în timpul zilei era în templu, învăţându-i; iar noaptea ieşea şi o petrecea pe muntele care se cheamă al Măslinilor.

38. Şi tot poporul venea devreme dimineaţa la el, în templu, ca să îl audă.