Iosua 22

Trimiterea celor două seminţii şi jumătate acasă.

1. Atunci Iosua a chemat pe rubeniţi şi pe gadiţi şi jumătatea tribului lui Manase,

2. Şi le-a spus: Voi aţi ţinut la tot ce v-a poruncit Moise, servitorul DOMNULUI, şi aţi ascultat de vocea mea în tot ce v-am poruncit.

3. Nu aţi părăsit pe fraţii voştri în aceste multe zile, până în această zi; şi aţi ţinut sarcina poruncii DOMNULUI Dumnezeul vostru.

4. Şi acum, DOMNUL Dumnezeul vostru a dat odihnă fraţilor voştri, aşa cum le-a promis; de aceea acum, întoarceţi-vă şi duceţi-vă la corturile voastre, în ţara pe care o aveţi în stăpânire, pe care v-a dat-o Moise, servitorul DOMNULUI, dincolo de Iordan.

5. Numai luaţi bine aminte să împliniţi porunca şi legea pe care vi le-a poruncit Moise, servitorul DOMNULUI, ca să iubiţi pe DOMNUL Dumnezeul vostru şi să umblaţi în toate căile lui şi să ţineţi poruncile lui şi să vă alipiţi de el şi să îi serviţi cu toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru.

6. Şi Iosua i-a binecuvântat şi le-a dat drumul; şi ei au plecat la corturile lor.

7. Şi jumătăţii din tribul lui Manase, Moise îi dăduse moştenire în Basan; dar celeilalte jumătăţi, Iosua îi dăduse moştenire între fraţii lor, dincoace de Iordan, spre vest. Şi Iosua, când le-a dat drumul la corturile lor, i-a şi binecuvântat,

8. Şi le-a vorbit, spunând: Întoarceţi-vă la corturile voastre cu multe averi şi cu turme foarte multe şi cu argint şi cu aur şi cu aramă şi cu fier şi cu haine foarte multe; împărţiţi cu fraţii voştri prada duşmanilor voştri.

9. Şi copiii lui Ruben şi copiii lui Gad şi jumătatea tribului lui Manase s-au întors şi au plecat de la copiii lui Israel din Şilo, care este în ţara Canaanului, pentru a merge în ţara Galaadului, în ţara pe care o aveau în stăpânire, pe care au stăpânit-o după cuvântul DOMNULUI prin mâna lui Moise.

Ei zidesc un alt altar.

10. Şi când au venit în ţinuturile Iordanului, care sunt în ţara Canaanului, copiii lui Ruben, copiii lui Gad şi jumătatea tribului lui Manase au zidit acolo, lângă Iordan, un altar, un altar mare la vedere.

11. Şi copiii lui Israel au auzit spunându-se: Iată, copiii lui Ruben, copiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manase au zidit un altar în faţa ţării Canaanului, în ţinuturile Iordanului, la trecătoarea fiilor lui Israel.

12. Şi când au auzit copiii lui Israel, toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Şilo, ca să meargă împotriva lor la război.

13. Şi copiii lui Israel au trimis la copiii lui Ruben şi la copiii lui Gad şi la jumătatea tribului lui Manase în ţara Galaadului pe Fineas, fiul preotului Eleazar,

14. Şi zece prinţi împreună cu el, câte un prinţ din fiecare casă părintească, din toate triburile lui Israel; şi fiecare dintre ei era cap al unei case părinteşti, între miile lui Israel.

15. Şi au venit la copiii lui Ruben, la copiii lui Gad şi la jumătatea tribului lui Manase, în ţara Galaadului şi le-au vorbit, spunând:

16. Astfel spune toată adunarea DOMNULUI: Ce fărădelege aţi făcut împotriva Dumnezeului lui Israel, ca să vă abateţi astăzi de la a-l urma pe DOMNUL, zidindu-vă un altar, ca să vă răzvrătiţi astăzi împotriva DOMNULUI?

17. Este prea puţin pentru noi nelegiuirea lui Peor, de care nu suntem curăţiţi nici până în ziua aceasta, deşi a fost o plagă în adunarea DOMNULUI,

18. Încât trebuie să vă abateţi astăzi de la a-l urma pe DOMNUL? Şi se va întâmpla, văzând că vă răzvrătiţi astăzi împotriva DOMNULUI, că mâine el se va înfuria pe toată adunarea lui Israel.

19. Însă, dacă ţara care este în stăpânirea voastră este necurată, treceţi în ţara care este în stăpânirea DOMNULUI, unde locuieşte cortul DOMNULUI şi luaţi-vă pământ în stăpânire între noi; dar nu vă răzvrătiţi împotriva DOMNULUI şi nu vă răzvrătiţi împotriva noastră, zidindu-vă un altar în afară de altarul DOMNULUI Dumnezeul nostru.

20. Nu a făcut fărădelege Acan, fiul lui Zerah, în lucrul blestemat şi furia a căzut peste toată adunarea lui Israel? Iar acel om nu a pierit singur în nelegiuirea lui.

Apărarea lor.

21. Atunci copiii lui Ruben şi copiii lui Gad şi jumătatea tribului lui Manase au răspuns şi au zis capilor miilor lui Israel:

22. DOMNUL Dumnezeul dumnezeilor, DOMNUL Dumnezeul dumnezeilor, el ştie, şi Israel însuşi să ştie; dacă din răzvrătire sau din fărădelege faţă de DOMNUL (nu ne salva în această zi!),

23. Ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la a-l urma pe DOMNUL şi să aducem pe el ofrande arse şi dar de mâncare, sau să aducem pe el ofrande de pace, însuşi DOMNUL să ne ceară socoteală.

24. Şi dacă nu am făcut-o mai degrabă de teama acestui lucru, spunând: Poate va veni timpul când copiii voştri vor vorbi copiilor noştri, spunând: Ce aveţi voi a face cu DOMNUL Dumnezeul lui Israel?

25. Fiindcă DOMNUL a pus Iordanul ca graniţă între noi şi voi; voi, copii ai lui Ruben şi fii ai lui Gad, nu aveţi parte în DOMNUL. Şi astfel copiii voştri vor face pe copiii noştri să înceteze a se teme de DOMNUL.

26. De aceea noi am zis: Să ne pregătim acum să ne zidim un altar, nu pentru ofrandă arsă, nici pentru sacrificiu,

27. Ci ca mărturie între noi şi voi şi între generaţiile noastre după noi, ca să facem serviciul DOMNULUI înaintea lui cu ofrandele arse ale noastre şi cu sacrificiile noastre şi cu darurile noastre de pace, ca să nu spună copiii voştri copiilor noştri în timpul care va veni: Voi nu aveţi parte în DOMNUL.

28. De aceea noi am spus: Se va întâmpla când ei vor spune astfel către noi şi către generaţiile noastre în timpul care va veni, că vom spune din nou: Iată, modelul altarului DOMNULUI, pe care l-au făcut taţii noştri, nu pentru ofrande arse, nici pentru sacrificii, ci ca mărturie între noi şi voi!

29. Nicidecum nu ne vom răzvrăti împotriva DOMNULUI şi nu ne vom abate astăzi de la a-l urma pe DOMNUL pentru a zidi un altar pentru ofrande arse, pentru daruri de mâncare şi pentru sacrificii, în afară de altarul DOMNULUI Dumnezeul nostru, care este înaintea tabernacolului său.

30. Şi când preotul Fineas şi prinţii adunării şi capii miilor lui Israel, care erau cu el, au auzit cuvintele pe care le-au spus copiii lui Ruben şi copiii lui Gad şi copiii lui Manase, le-a plăcut.

31. Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, a spus fiilor lui Ruben şi fiilor lui Gad şi fiilor lui Manase: Astăzi pricepem că DOMNUL este în mijlocul nostru, pentru că nu aţi făcut această fărădelege împotriva DOMNULUI; acum aţi scăpat pe copiii lui Israel din mâna DOMNULUI.

32. Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, şi prinţii s-au întors de la copiii lui Ruben şi de la copiii lui Gad, din ţara Galaadului, în ţara Canaan, la copiii lui Israel şi le-au adus veste.

33. Şi lucrul le-a plăcut fiilor lui Israel şi copiii lui Israel au binecuvântat pe Dumnezeu şi n-au mai voit să se urce la război împotriva lor, să distrugă ţara în care locuiau copiii lui Ruben şi copiii lui Gad.

34. Şi copiii lui Ruben şi copiii lui Gad au numit altarul Ed, fiindcă el va fi martor între noi, că DOMNUL este Dumnezeu.