Faptele apostolilor 17

Pavel la Tesalonic.

1. Şi, după ce au trecut prin Amfipolis şi Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor;

2. Iar Pavel, după cum avea obiceiul, a intrat la ei, şi trei zile de sabat a argumentat cu ei din scripturi,

3. Expunând şi afirmând că Cristos trebuia să sufere şi să învie dintre morţi; şi spunând că: Acest Isus, pe care vi-l predic eu, este Cristos.

4. Şi unii dintre ei au crezut şi s-au alăturat lui Pavel şi Sila; şi dintre grecii religioşi o mare mulţime şi nu puţine dintre femeile de seamă.

5. Dar iudeii, care nu au crezut, împinşi de invidie, au luat cu ei nişte însoţitori desfrânaţi, de soi josnic, şi au strâns o mulţime şi au pus toată cetatea în tulburare şi au asaltat casa lui Iason, căutând să îi aducă la popor.

6. Şi, negăsindu-i, au târât pe Iason şi pe unii fraţi la magistraţii cetăţii, strigând: Aceştia care au întors lumea cu capul în jos au venit şi aici;

7. Pe ei Iason i-a primit; şi toţi aceştia lucrează împotriva hotărârilor Cezarului, spunând că este un alt împărat, Isus.

8. Şi au tulburat mulţimea şi magistraţii cetăţii, când au auzit acestea.

9. Şi după ce au luat garanţie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul.

Pavel la Berea.

10. Iar fraţii au trimis îndată, în timpul nopţii, deopotrivă pe Pavel şi Sila la Bereea; care, venind, au intrat în sinagoga iudeilor.

11. Dar aceştia erau mai nobili decât cei din Tesalonic, în aceea că au primit cuvântul cu toată promptitudinea minţii şi cercetau în fiecare zi scripturile, dacă lucrurile acelea erau aşa.

12. De aceea mulţi dintre ei au crezut; şi dintre femeile grecoaice demne de cinste şi nu puţini dintre bărbaţi.

13. Dar când iudeii din Tesalonic au ştiut că şi în Bereea era predicat de către Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit şi acolo şi au stârnit poporul.

14. Şi atunci, fraţii au trimis îndată pe Pavel ca şi cum ar fi mers spre mare; dar şi Sila şi Timotei au rămas amândoi acolo.

Pavel la Atena.- Cuvântarea

15. Şi cei ce îl conduceau pe Pavel, l-au adus la Atena; şi, primind poruncă pentru Sila şi Timotei, ca să vină la el cu toată graba, au plecat.

16. Şi, în timp ce Pavel îi aştepta la Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut cetatea cu totul dedată idolatriei.

17. De aceea se contrazicea în sinagogă cu iudeii şi cu cei religioşi şi în fiecare zi în piaţă cu cei ce îl întâlneau.

18. Atunci, l-au întâlnit unii filozofi dintre epicurieni şi dintre stoici. Şi unii spuneau: Ce doreşte să spună guralivul acesta? Iar alţii: Se pare că este proclamatorul unor dumnezei străini, pentru că le predica pe Isus şi învierea.

19. Şi l-au luat şi l-au adus în Areopag, spunând: Putem şti ce este doctrina aceasta nouă, despre care vorbeşti?

20. Fiindcă aduci lucruri străine la urechile noastre; de aceea intenţionăm să ştim ce voiesc să fie acestea.

21. (Fiindcă toţi atenienii şi străinii care erau acolo îşi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună, sau să audă ceva nou.)

22. Atunci Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a spus: Bărbaţi din Atena, îmi dau seama că în toate lucrurile voi sunteţi prea superstiţioşi.

23. Căci cum treceam şi priveam la lucrurile voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era inscripţionat: DUMNEZEULUI NECUNOSCUT. Acestuia aşadar, căruia voi vă închinaţi ignorant, pe acesta vi-l predic eu.

24. Dumnezeu care a făcut lumea şi toate lucrurile în ea, fiindcă este Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute prin mâini;

25. Nici nu este adorat cu mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, el care dă tuturor viaţă şi suflare şi toate;

26. Şi a făcut dintr-un singur sânge toate naţiunile oamenilor să locuiască pe toată faţa pământului, şi a hotărât timpurile dinainte rânduite şi hotarele locuinţei lor;

27. Ca să îl caute pe Domnul, dacă, ar putea cumva să îl caute bâjbâind şi să îl găsească, deşi nu este departe de fiecare dintre noi;

28. Fiindcă în el trăim şi ne mişcăm şi avem fiinţă; cum au spus unii dintre poeţii voştri: Fiindcă şi noi suntem urmaşii lui.

29. Fiind aşadar urmaşi ai lui Dumnezeu, nu ar trebui să gândim că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului, sau pietrei, cioplită prin arta şi planul omului.

30. Şi Dumnezeu a trecut cu vederea aceste timpuri de ignoranţă; dar acum, porunceşte tuturor oamenilor de pretutindeni, să se pocăiască;

31. Pentru că a stabilit o zi în care el va judeca lumea în dreptate prin acel bărbat pe care l-a rânduit; prin care a dat asigurare tuturor, prin aceea că l-a înviat dintre morţi.

32. Şi, auzind despre învierea din morţi, unii şi-au bătut joc; şi alţii spuneau: Te vom asculta din nou despre aceasta.

33. Aşa că Pavel a plecat din mijlocul lor.

34. Totuşi unii bărbaţi s-au alipit de el şi au crezut, între care şi Dionisie Areopagitul şi o femeie numită Damaris şi alţii cu ei.