Ioan 4

Samariteanca.

1. De aceea când Domnul a ştiut cum au auzit fariseii că Isus a făcut şi a botezat mai mulţi discipoli decât Ioan,

2. (Deşi Isus însuşi nu boteza, ci discipolii lui),

3. A părăsit Iudeea şi s-a dus din nou în Galileea.

4. Şi trebuia să treacă prin Samaria.

5. Atunci a ajuns la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif.

6. Şi era acolo fântâna lui Iacob. Isus, aşadar, fiind obosit de călătorie, s-a aşezat astfel la fântână; era cam pe la ora a şasea.

7. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a spus: Dă-mi să beau.

8. (Fiindcă discipolii lui se duseseră în cetate să cumpere mâncare).

9. Atunci femeia din Samaria i-a spus: Cum tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă? Pentru că iudeii nu au legături cu samaritenii.

10. Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este cel ce îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut şi el ţi-ar fi dat apă vie.

11. Femeia i-a spus: Domnule, nu ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă; de unde aşadar ai apa cea vie?

12. Eşti tu mai mare decât tatăl nostru Iacob, care ne-a dat fântâna şi a băut din ea el însuşi şi copiii lui şi vitele lui?

13. Isus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta, va înseta din nou.

14. Dar oricine bea din apa ce i-o voi da eu, nicidecum nu va mai înseta niciodată; dar apa ce i-o voi da, va fi în el o fântână de apă, ţâşnind în viaţă veşnică.

15. Femeia i-a spus: Domnule, dă-mi această apă, ca nici să nu însetez, nici să nu mai vin aici să scot.

16. Isus i-a spus: Du-te, cheamă pe soţul tău şi vino aici.

17. Femeia a răspuns şi a zis: Nu am soţ. Isus i-a spus: Bine ai zis: Nu am soţ;

18. Pentru că cinci soţi ai avut şi acela pe care îl ai acum nu este soţul tău; în aceasta ai spus adevărat.

19. Femeia i-a spus: Domnule, îmi dau seama că eşti profet.

20. Taţii noştri s-au închinat pe acest munte; şi voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde ar trebui să se închine oamenii.

21. Isus i-a spus: Femeie, crede-mă, vine timpul, când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim, nu vă veţi închina Tatălui.

22. Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi, noi ştim la ce ne închinăm; fiindcă salvarea este din iudei.

23. Dar vine timpul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă Tatăl caută astfel de oameni să i se închine.

24. Dumnezeu este un Duh; şi cei ce i se închină, trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.

25. Femeia i-a spus: Ştiu că vine Mesia, care se numeşte Cristos; când va veni el, ne va spune toate lucrurile.

26. Isus i-a spus: Eu, cel care vorbeşte cu tine, sunt acela.

Trezirea din Samaria.

27. Şi la aceasta, au venit discipolii lui şi se minunau că vorbea cu femeia, totuşi nimeni nu a spus: Ce cauţi? Sau: De ce vorbeşti cu ea?

28. Atunci femeia şi-a lăsat vasul şi s-a dus în cetate şi le-a spus oamenilor:

29. Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus pe toate câte le-am făcut; nu cumva acesta este Cristosul?

30. Atunci ei au ieşit din cetate şi au venit la el.

31. Între timp discipolii lui îl rugau, spunând: Rabi, mănâncă.

32. Dar el le-a spus: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.

33. De aceea discipolii spuneau unul altuia: I-a adus cineva să mănânce?

34. Isus le spune: Mâncarea mea este să fac voia celui ce m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui.

35. Nu spuneţi voi că: Mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi câmpiile, pentru că sunt albe, gata pentru seceriş.

36. Şi cel ce seceră primeşte plată şi adună rod pentru viaţă eternă; pentru ca deopotrivă cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună.

37. Şi în aceasta este adevărat acel cuvânt: Unul seamănă şi altul seceră.

38. Eu v-am trimis să seceraţi unde nu aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.

39. Şi mulţi samariteni din acea cetate l-au crezut pe el pentru cuvântul femeii, care aducea mărturie: Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut.

40. De aceea când au venit samaritenii la el, l-au rugat să rămână cu ei; şi a rămas acolo două zile.

41. Şi mai mulţi au crezut din cauza propriului său cuvânt,

42. Şi spuneau femeii: Acum credem, nu din cauza spuselor tale, ci fiindcă l-am auzit noi înşine şi ştim că acesta este în adevăr Cristosul, Salvatorul lumii.

Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc.

43. Iar după cele două zile a plecat de acolo şi s-a dus în Galileea.

44. Fiindcă Isus însuşi a adus mărturie că un profet nu are onoare în propria lui patrie.

45. Atunci, când a intrat în Galileea, galileenii l-au primit, văzând toate câte le făcuse la Ierusalim, la sărbătoare; fiindcă şi ei merseseră la sărbătoare.

46. Atunci Isus a venit din nou în Cana Galileei, unde a făcut apa vin. Şi era un anume nobil, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.

47. Când a auzit el că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la el şi l-a implorat să coboare şi să îi vindece fiul, fiindcă era pe moarte.

48. Atunci Isus i-a spus: Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nicidecum nu veţi crede.

49. Nobilul i-a spus: Coboară domnule, altfel copilul meu moare.

50. Isus i-a spus: Du-te, fiul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus.

51. Şi pe când el cobora, l-au întâlnit robii lui şi i-au spus, zicând: Fiul tău trăieşte.

52. Atunci i-a întrebat de ora în care a început să îi fie mai bine. Şi i-au spus: Ieri, în ora a şaptea, l-a lăsat febra.

53. Aşadar, tatăl a cunoscut că era chiar ora aceea în care îi zisese Isus: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el însuşi şi toată casa lui.

54. Acesta este iarăşi al doilea miracol pe care l-a făcut Isus, după ce a plecat din Iudeea în Galileea.