Ieremia 4

1. Dacă te vei întoarce, Israele, spune DOMNUL, întoarce-te la mine; şi dacă vei îndepărta urâciunile tale dinaintea vederii mele, atunci nu te vei mai clinti.

2. Şi vei jura: DOMNUL trăieşte, în adevăr, în judecată şi în dreptate; şi naţiunile se vor binecuvânta în el şi în el se vor făli.

3. Pentru că astfel spune DOMNUL către bărbaţii lui Iuda şi către Ierusalim: Desţeleniţi-vă pământul şi nu semănaţi printre spini.

4. Circumcideţi-vă pentru DOMNUL şi îndepărtaţi prepuţurile inimii voastre, voi bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului; ca nu cumva furia mea, ca un foc, să izbucnească şi să ardă astfel încât nimeni să nu o poată stinge, din cauza facerilor voastre de rău.

O năvălire străină.

5. Vestiţi în Iuda şi faceţi cunoscut în Ierusalim şi spuneţi: Sunaţi trâmbiţa în ţară; strigaţi, strângeţi-vă împreună şi spuneţi: Adunaţi-vă şi să intrăm în cetăţile apărate.

6. Înălţaţi steagul spre Sion; retrageţi-vă, nu vă opriţi, pentru că voi aduce răul de la nord şi o mare nimicire.

7. Leul s-a ridicat din desişul lui şi nimicitorul neamurilor este pe drum; el a ieşit din locul său ca să îţi prefacă ţara în pustiu; şi cetăţile tale vor fi risipite, fără vreun locuitor.

8. Pentru aceasta, încingeţi-vă cu pânză de sac, plângeţi şi urlaţi, pentru că mânia înverşunată a DOMNULUI nu s-a abătut de la noi.

9. Şi se va întâmpla în acea zi, spune DOMNUL, că inima împăratului va pieri şi de asemenea inima prinţilor; şi preoţii vor fi înmărmuriţi şi profeţii se vor minuna.

10. Atunci am spus: Ah, Doamne DUMNEZEULE! Cu adevărat ai înşelat mult pe acest popor şi Ierusalimul, spunând: Veţi avea pace; cu toate că sabia ajunge până la suflet.

11. În acel timp se va spune acestui popor şi Ierusalimului: Un vânt uscat din înălţimile din pustie spre fiica poporului meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe,

12. Chiar un vânt puternic din acele locuri va veni la mine: acum de asemenea, voi rosti judecăţi împotriva lor.

13. Iată, el se va înălţa ca norii şi carele lui vor fi ca un vârtej de vânt; caii lui sunt mai iuţi decât acvilele. Vai nouă! pentru că suntem jefuiţi.

14. Ierusalime, spală-ţi inima de stricăciune, ca să fii salvat. Până când vor găzdui în tine gândurile tale deşarte?

15. Pentru că o voce face cunoscută din Dan şi face să se audă nenorocirea din muntele Efraim.

16. Daţi de ştire naţiunilor; iată, faceţi să se audă împotriva Ierusalimului, că paznici vin dintr-o ţară îndepărtată şi îşi înalţă vocea împotriva cetăţilor lui Iuda.

17. Precum paznicii unui ogor, sunt ei împotriva lui de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit împotriva mea, spune DOMNUL.

18. Calea ta şi facerile tale ţi-au adus aceste lucruri asupra ta; aceasta este stricăciunea ta; deoarece este amară, deoarece ajunge până la inima ta.

19. Adâncurile mele! Adâncurile mele! Sunt îndurerat chiar în inima mea; inima mea vuieşte în mine; nu pot să tac, deoarece tu ai auzit; suflete al meu, sunetul trâmbiţei, alarma de război!

20. Nimicire peste nimicire se strigă, pentru că toată ţara este prădată; dintr-odată corturile mele sunt prădate şi într-o clipă, covoarele mele.

21. Până când voi vedea steagul şi voi auzi sunetul trâmbiţei?

22. Pentru că poporul meu este nebun, ei nu m-au cunoscut; sunt copii prostuţi şi nu au înţelegere; sunt înţelepţi pentru a face răul, dar pentru a face binele nu au cunoaştere.

23. Am privit pământul şi, iată, era fără formă şi gol; şi cerurile, nici ele nu aveau lumină.

24. Am privit munţii şi, iată, tremurau; şi toate dealurile se mişcau uşor.

25. Am privit şi, iată, nu era niciun om; şi toate păsările cerurilor fugiseră.

26. Am privit şi, iată, locul roditor era o pustie şi toate cetăţile lui erau dărâmate la prezenţa DOMNULUI şi înaintea mâniei sale înverşunate.

27. Pentru că astfel a spus DOMNUL: Toată ţara va fi pustiită; totuşi nu o voi mistui deplin.

28. Pentru aceasta pământul va jeli şi cerurile de deasupra vor fi negre, pentru că eu am vorbit aceasta, am hotărât-o şi nu mă voi pocăi, nici nu mă voi întoarce înapoi de la ea.

29. Întreaga cetate va fugi de vuietul călăreţilor şi arcaşilor; ei vor intra în desişuri şi se vor căţăra pe stânci: fiecare cetate va fi părăsită şi niciun om nu va locui în ele.

30. Şi după ce eşti prădată, ce vei face? Chiar dacă te îmbraci cu stacojiu, chiar dacă te împodobeşti cu ornamente de aur, chiar dacă îţi vei mări ochii cu vopsea, în zadar te vei face frumoasă: iubiţii tăi te vor dispreţui, îţi vor căuta viaţa.

31. Pentru că am auzit o voce ca a unei femei în durerile naşterii şi chinul ca a celei care naşte pe întâiul ei născut, vocea fiicei Sionului, care se tânguie, care îşi întinde mâinile, spunând: Vai mie acum! Pentru că sufletul meu este obosit din cauza ucigaşilor.