Ieremia 10

Idolii şi Domnul.

1. Ascultaţi cuvântul pe care DOMNUL vi-l vorbeşte, casă a lui Israel;

2. Astfel spune DOMNUL: Nu învăţaţi calea păgânilor şi nu vă descurajaţi la semnele cerurilor, pentru că păgânii sunt îngroziţi de ele.

3. Pentru că obiceiurile popoarelor sunt deşertăciune, pentru că unul taie un copac din pădure, lucrarea mâinilor meşteşugarului, cu securea.

4. Ei îl împodobesc cu argint şi cu aur; îl fixează cu cuie şi cu ciocane, ca să nu se mişte.

5. Ei sunt drepţi ca un palmier, dar nu vorbesc; trebuie să fie căraţi, deoarece nu pot merge singuri. Nu vă temeţi de ei; căci nu pot face rău şi nici nu este în puterea lor să facă bine.

6. Deoarece nu este nimeni asemenea ţie, DOAMNE; tu eşti mare şi numele tău este mare în putere.

7. Cine nu s-ar teme de tine, Împărate al naţiunilor? Pentru că ţie ţi se cuvine teama; deoarece printre toţi înţelepţii naţiunilor şi în toate împărăţiile lor, nu este nimeni asemenea ţie.

8. Dar ei sunt cu toţii neghiobi şi nebuni; trunchiul este o doctrină a deşertăciunilor.

9. Argintul întins în plăci este adus din Tarsis şi aurul din Ufaz, lucrarea meşteşugarului şi a mâinilor topitorului; albastru şi purpuriu este îmbrăcămintea lor; toate sunt lucrarea celor iscusiţi.

10. Dar DOMNUL este adevăratul Dumnezeu, el este Dumnezeul cel viu şi un împărat veşnic; la furia lui pământul se va cutremura şi naţiunile nu vor fi în stare să suporte indignarea lui.

11. Astfel să le spuneţi: Dumnezeii care nu au făcut cerurile şi pământul, ei, chiar ei, vor pieri de pe pământ şi de sub aceste ceruri.

12. El a făcut pământul prin puterea lui, el a întemeiat lumea prin înţelepciunea lui şi a întins cerurile prin discernământul lui.

13. Când îşi înalţă vocea, o mulţime de ape sunt în ceruri, şi el face aburii să se înalţe de la marginile pământului; el face fulgere împreună cu ploaia şi scoate vântul din tezaurele lui.

14. Fiecare este neghiob în cunoaştere; fiecare topitor este încurcat de chipul cioplit; căci chipul lui turnat este falsitate şi nu este suflare în ele.

15. Sunt deşertăciune şi lucrarea înşelătoriilor, vor pieri în timpul cercetării lor.

16. Partea lui Iacob nu este ca ei, pentru că el este făuritorul a toate lucrurile; şi Israel este toiagul moştenirii lui: DOMNUL oştirilor este numele lui.

Apropierea pedepsei.

17. Strânge-ţi lucrurile tale din ţară, locuitor al fortăreţei.

18. Pentru că astfel spune DOMNUL: Iată, de data aceasta voi azvârli pe locuitorii ţării şi îi voi strâmtora, ca ei să afle cum este.

19. Vai mie din cauza vătămării mele! Rana mea este apăsătoare; dar eu am spus: Cu adevărat aceasta este o durere şi trebuie să o sufăr.

20. Cortul meu este prădat şi toate frânghiile mele sunt rupte; copiii mei au ieşit de la mine şi nu mai sunt; nu mai este nimeni să îmi întindă cortul şi să îmi ridice perdele.

21. Pentru că păstorii au devenit neghiobi şi nu l-au căutat pe DOMNUL; de aceea nu vor prospera şi toate turmele lor vor fi împrăştiate.

22. Iată, zgomotul unui zvon a venit şi o mare mişcare din ţara de nord, ca să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu şi o groapă de dragoni.

23. DOAMNE, ştiu că nu în om este calea sa; nu ţine de omul care umblă să îşi îndrepte paşii săi.

24. Corectează-mă, DOAMNE, dar cu judecată, nu în mânia ta, ca nu cumva să mă nimiceşti.

25. Toarnă-ţi furia asupra păgânilor care nu te cunosc şi asupra familiilor care nu cheamă numele tău, pentru că l-au mâncat pe Iacob şi l-au înghiţit şi l-au mistuit şi i-au pustiit locuinţa.