Iacov 2

1. Fraţii mei, să nu aveţi cu părtinire credinţa Domnului nostru Isus Cristos, Domn al gloriei.

2. Căci dacă în adunarea voastră ar intra un om cu un inel de aur, în haină strălucitoare, şi ar intra şi un sărac în haină murdară,

3. Şi aţi avea respect faţă de cel care poartă haina strălucitoare şi i-aţi spune: Aşază-te aici în loc bun; şi i-aţi spune săracului: Tu stai acolo în picioare, sau, Aşază-te aici sub aşternutul piciorului meu,

4. Nu deveniţi atunci părtinitori în voi înşivă şi judecători ai gândurilor rele?

5. Daţi ascultare preaiubiţii mei fraţi: Nu a ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi, bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a promis-o celor ce îl iubesc?

6. Dar voi dispreţuiaţi pe cel sărac. Nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea scaunelor de judecată?

7. Nu blasfemiază ei acel nume virtuos după care sunteţi chemaţi?

8. Dacă într-adevăr împliniţi legea împărătească conform scripturii: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi;

9. Dar dacă arătaţi părtinire, comiteţi păcat şi sunteţi condamnaţi de lege ca şi călcători ai legii.

10. Fiindcă oricine va ţine toată legea şi totuşi se poticneşte într-un punct, este vinovat de toate.

11. Fiindcă cel ce a spus: Nu comite adulter, a spus de asemenea: Nu ucide. Iar dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, te faci călcător al legii.

12. Astfel să vorbiţi şi astfel să faceţi, ca uni care vor fi judecaţi prin legea libertăţii,

13. Fiindcă va avea judecată fără milă cel ce nu a arătat milă; şi mila se bucură asupra judecăţii.

14. Care este folosul, fraţii mei, dacă cineva spune că are credinţă şi nu are fapte? Poate această credinţă să îl salveze?

15. Şi dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de mâncarea zilnică,

16. Iar unul dintre voi ar spune acestora: Plecaţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă, dar nu aţi da acestora cele necesare trupului, ce folos?

17. Aşa şi credinţa, dacă nu are fapte, moartă este, singură fiind.

18. Dar va spune cineva: Tu ai credinţă şi eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără faptele tale şi eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele.

19. Tu crezi că este un singur Dumnezeu; bine faci; şi dracii cred şi tremură.

20. Doreşti dar să ştii, omule deşert, că este moartă credinţa despărţită de fapte?

21. Avraam, tatăl nostru, nu prin fapte a fost declarat drept, când a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?

22. Vezi cum credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi prin fapte, credinţa a fost desăvârşită?

23. Şi a fost împlinită scriptura care spune: Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a atribuit pentru dreptate; şi a fost numit prietenul lui Dumnezeu.

24. Vedeţi aşadar cum prin fapte este declarat drept un om şi nu prin credinţă doar.

25. Tot aşa şi curva Rahab, nu prin fapte a fost declarată dreaptă, când a primit mesagerii şi i-a scos afară pe altă cale?

26. Căci după cum trupul despărţit de duh este mort, tot aşa şi credinţa despărţită de fapte este moartă.