Iacov 1

1. Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, celor douăsprezece triburi care sunt împrăştiate: Salutare!

2. Socotiţi ca bucurie, fraţii mei, când cădeţi în diverse ispitiri,

3. Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

4. Dar lăsaţi răbdarea să îşi aibă lucrarea desăvârşită, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, în nimic fiind lipsiţi.

5. Dar dacă unuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate şi nu reproşează, şi îi va fi dată.

6. Dar să ceară în credinţă, în nimic clătinându-se. Pentru că cel care se clatină seamănă cu un val al mării împins de vânt şi aruncat încoace şi încolo.

7. De aceea să nu gândească omul acela că va primi ceva de la Domnul.

8. Un om şovăitor este instabil în toate căile lui.

9. Dar să se bucure fratele de rând în aceea că el este înălţat.

10. Iar bogatul în aceea că este înjosit, pentru că va trece ca floarea ierbii.

11. Fiindcă a răsărit soarele cu căldura arzătoare şi usucă iarba şi floarea ei cade şi frumuseţea înfăţişării ei piere: astfel se va ofili şi bogatul în căile lui.

12. Binecuvântat este omul care îndură ispita, pentru că, după ce este încercat, va primi coroana vieţii, pe care Domnul a promis-o celor ce îl iubesc.

13. Să nu spună cineva când este ispitit: Sunt ispitit de Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu nu poate fi ispitit cu rău, nici nu ispiteşte el pe nimeni,

14. Ci fiecare este ispitit, când este atras de propria lui poftă şi ademenit.

15. Apoi, după ce pofta a conceput, naşte păcat; iar păcatul, odată înfăptuit, naşte moarte.

16. Nu vă rătăciţi preaiubiţii mei fraţi!

17. Fiecare dar bun şi fiecare dar desăvârşit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare, nici umbră de întoarcere.

18. Din voia lui ne-a născut el cu cuvântul adevărului, pentru a fi un anumit fel de prime roade ale creaturilor sale.

19. De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiecare om să fie grăbit spre a auzi, încet spre a vorbi, încet spre furie;

20. Fiindcă furia unui om nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

21. De aceea puneţi deoparte toată murdăria şi revărsarea răutăţii şi primiţi cu blândeţe cuvântul altoit, care este în stare a salva sufletele voastre.

22. Fiţi aşadar înfăptuitori ai cuvântului şi nu doar auditori, înşelându-vă pe voi înşivă.

23. Pentru că dacă vreunul este auditor al cuvântului şi nu înfăptuitor, el este asemănător unui om privindu-şi faţa lui naturală în oglindă;

24. Fiindcă se priveşte pe sine însuşi şi pleacă şi uită imediat ce fel de om era.

25. Dar oricine priveşte cu atenţie în legea desăvârşită a libertăţii şi continuă în ea, el, nefiind un auditor uituc, ci un înfăptuitor al faptei, acesta va fi binecuvântat în fapta lui.

26. Dacă cineva printre voi pare să fie religios şi nu îşi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia acestuia este deşartă.

27. Religia pură şi neîntinată înaintea Dumnezeului şi Tatălui este aceasta: A cerceta pe cei fără tată şi văduve în nenorocirea lor, şi a se ţine pe sine însuşi nepătat de lume.