Galateni 2

Încuviinţarea apostolilor.

1. Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim cu Barnaba şi am luat şi pe Titus cu mine.

2. Şi conform unei revelaţii am urcat şi le-am prezentat acea evanghelie pe care o predic printre neamuri şi personal celor care erau renumiţi, ca nu cumva în vreun fel să alerg sau să fi alergat în zadar.

3. Dar nici Titus, care era cu mine, grec fiind, nu a fost constrâns să se circumcidă,

4. Şi aceasta din cauza fraţilor falşi, furişaţi, care au intrat în ascuns să spioneze libertatea noastră pe care o avem în Cristos Isus, ca să ne aducă în sclavie,

5. Acestora nici măcar un moment nu le-am cedat prin supunere, pentru ca adevărul evangheliei să rămână în continuare cu voi.

6. Dar de la aceştia, care par a fi ceva (orice ar fi fost ei, pentru mine nu este nicio diferenţă; Dumnezeu nu caută la faţa omului), fiindcă aceştia, care păreau a fi ceva, în discuţii nu mi-au adăugat nimic.

7. Ci din contră, văzând că evanghelia necircumciziei îmi fusese încredinţată mie, aşa cum lui Petru îi fusese încredințată cea a circumciziei,

8. (Fiindcă cel ce a lucrat cu putere în Petru spre apostolia circumciziei, a lucrat şi în mine spre neamuri),

9. Şi după ce Iacov şi Chifa şi Ioan, cei consideraţi a fi stâlpi, au priceput harul ce mi-a fost dat, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâinile drepte ale părtăşiei, ca noi să mergem la păgâni, iar ei la circumcizie;

10. Numai să ne amintim de cei săraci, ceea ce m-am şi străduit să fac.

Pavel înfruntă pe Petru.

11. Dar când Petru a venit la Antiohia, m-am împotrivit lui pe faţă, fiindcă era de învinuit.

12. Fiindcă înainte de venirea unora de la Iacov, mânca cu neamurile; dar când au venit, s-a retras şi s-a separat, temându-se de cei din circumcizie.

13. Şi ceilalţi iudei s-au făţărnicit şi ei cu el, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor.

14. Dar când am văzut că nu umblau cu integritate, conform cu adevărul evangheliei, i-am spus lui Petru în faţa tuturor: Dacă tu, iudeu fiind, trăieşti ca neamurile şi nu ca iudeii, de ce constrângi neamurile să trăiască în felul iudeilor?

15. Noi suntem prin natură iudei şi nu păcătoşi dintre neamuri,

16. Ştiind că un om nu este declarat drept prin faptele legii, ci prin credinţa lui Isus Cristos am crezut şi noi în Isus Cristos, ca să fim declaraţi drepţi prin credinţa lui Cristos şi nu prin faptele legii, pentru că prin faptele legii nicio carne nu va fi declarată dreaptă.

17. Dar dacă în timp ce căutăm să fim declaraţi drepţi prin Cristos ne-am găsit şi pe noi înşine păcătoşi, este atunci Cristos servitorul păcatului? Nicidecum.

18. Căci dacă eu zidesc din nou cele pe care le-am distrus, mă fac pe mine însumi călcător de lege.

19. Fiindcă eu, prin lege, sunt mort faţă de lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.

20. Sunt crucificat împreună cu Cristos totuşi trăiesc, dar nu eu, ci Cristos trăieşte în mine; şi viaţa pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc prin credinţa Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru mine.

21. Nu zădărnicesc harul lui Dumnezeu, căci dacă dreptatea vine prin lege, atunci Cristos a murit în zadar.