Faptele apostolilor 5

Anania şi Safira.

1. Dar un anumit bărbat, numit Anania, cu soţia lui, Safira, au vândut o proprietate,

2. Şi a păstrat din preţ, soţia lui ştiind şi ea în ascuns; şi au adus o anumită parte şi au pus-o la picioarele apostolilor.

3. Dar Petru a spus: Anania, de ce a umplut Satan inima ta să minţi pe Duhul Sfânt şi să păstrezi din preţul pământului?

4. Cât timp îţi rămânea, nu rămânea al tău? Şi după ce a fost vândut, nu a fost în propria ta putere? De ce ai conceput lucrul acesta în inima ta? Nu pe oameni ai minţit, ci pe Dumnezeu.

5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut jos şi şi-a dat duhul; şi mare frică a venit peste cei ce au auzit acestea.

6. Şi tinerii s-au sculat, l-au învelit şi l-au dus afară şi l-au îngropat.

7. Şi s-a întâmplat cam la trei ore după aceea, că a intrat soţia lui, neştiind ce s-a făcut.

8. Iar Petru i-a răspuns: Spune-mi dacă cu atât aţi vândut pământul? Iar ea a spus: Da, cu atât.

9. Atunci Petru i-a spus: Cum de v-aţi înţeles voi împreună să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce afară.

10. Atunci, îndată a căzut jos la picioarele lui şi şi-a dat duhul; şi tinerii au intrat şi au găsit-o moartă şi ducând-o afară, au îngropat-o lângă soţul ei.

11. Şi mare frică a venit peste toată biserica şi peste toţi câţi au auzit acestea.

Izbânda apostolilor.

12. Şi prin mâinile apostolilor s-au făcut multe semne şi minuni în popor; (şi toţi erau cu un gând în porticul lui Solomon.

13. Dar dintre ceilalţi nu cuteza niciun om să li se alăture; dar poporul îi preamărea.

14. Şi tot mai mulţi credincioşi erau adăugaţi Domnului, mulţimi deopotrivă de bărbaţi şi femei).

15. Într-atât de mult încât duceau afară în străzi pe bolnavi şi îi puneau pe paturi şi pe saltele, ca măcar umbra lui Petru, trecând pe acolo, să îi poată învălui pe unii din ei.

16. Şi a venit de asemenea mulţime din cetăţile din jur la Ierusalim, aducând bolnavi şi pe cei care erau chinuiţi de duhuri necurate; şi au fost vindecaţi fiecare.

Apostolii închişi şi izbăviţi.

17. Atunci înaltul preot s-a sculat şi toţi cei împreună cu el, (aceştia fiind partida saducheilor) şi au fost umpluţi de indignare;

18. Şi şi-au pus mâinile pe apostoli şi i-au pus în închisoarea comună.

19. Dar îngerul Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile închisorii şi i-a condus afară şi a spus:

20. Duceţi-vă, staţi în picioare şi vorbiţi poporului în templu toate cuvintele vieţii acesteia.

21. Şi, când au auzit, au intrat în templu devreme dimineaţa şi îi învăţau. Dar înaltul preot şi cei cu el, au venit şi au convocat consiliul şi sfatul bătrânilor copiilor lui Israel şi au trimis la închisoare să îi aducă.

22. Şi când ofiţerii au venit şi nu i-au găsit în închisoare, s-au întors şi au povestit,

23. Spunând: Într-adevăr, am găsit închisoarea închisă cu toate în siguranţă şi paznicii stând afară în faţa uşilor; dar când am deschis, nu am găsit pe nimeni înăuntru.

24. Şi când înaltul preot şi căpetenia templului şi preoţii de seamă au auzit aceste cuvinte, erau nedumeriţi referitor la ei până unde se va ajunge cu aceasta.

25. Atunci a venit unul şi le-a povestit, spunând: Iată, bărbaţii pe care i-aţi pus în închisoare stau în picioare în templu şi învaţă poporul.

26. Atunci s-a dus căpetenia împreună cu ofiţerii şi i-au adus fără violenţă fiindcă se temeau de popor, ca nu cumva să fie împroşcaţi cu pietre.

27. Şi după ce i-au adus, i-au aşezat în faţa consiliului; şi înaltul preot i-a întrebat,

28. Spunând: Nu v-am poruncit noi cu tărie să nu îi învăţaţi în numele acesta? Şi iată, aţi umplut Ierusalimul cu doctrina voastră şi vreţi să aduceţi sângele acestui om peste noi.

29. Atunci Petru şi apostolii au răspuns şi au zis: Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni.

30. Dumnezeul taţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care l-aţi ucis, atârnându-l pe lemn.

31. Pe el l-a înălţat Dumnezeu cu dreapta sa pentru a fi Prinţ şi Salvator, pentru a da pocăinţă lui Israel şi iertarea păcatelor.

32. Şi noi suntem martorii lui despre aceste lucruri; şi la fel este Duhul Sfânt, pe care l-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de el.

Apostolilor li de dă drumul.

33. Când au auzit, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să îi ucidă.

34. Atunci s-a sculat unul în consiliu, un fariseu, numit Gamaliel, un învăţător al legii, onorat printre toţi oamenii şi a poruncit să îi scoată puţin afară pe apostoli.

35. Şi le-a spus: Voi bărbaţi ai Israelului, aveţi grijă la voi înşivă ce vreţi să faceţi în legătură cu aceşti oameni.

36. Fiindcă înainte de aceste zile s-a sculat Teuda, lăudându-se a fi cineva, la care s-au unit un număr de bărbaţi, aproape patru sute. Acesta a fost ucis, şi toţi câţi ascultau de el, au fost împrăştiaţi şi făcuţi de nimic.

37. După acesta s-a sculat Iuda din Galileea, în zilele impozitării, şi a atras mult popor după el; şi el a pierit; şi toţi câţi ascultau de el au fost risipiţi.

38. Şi acum vă spun: Depărtaţi-vă de aceşti oameni şi lăsaţi-i în pace, pentru că dacă acest sfat sau această lucrare este de la oameni, va fi nimicită.

39. Dar dacă este din Dumnezeu, nu sunteţi în stare să o doborâţi; ca nu cumva, să vă aflaţi luptând chiar împotriva lui Dumnezeu.

40. Şi au fost de acord cu el; şi după ce i-au chemat pe apostoli şi i-au bătut, le-au poruncit să nu vorbească în numele lui Isus; şi le-au dat drumul.

41. Şi au plecat atunci din faţa consiliului, bucurându-se că au fost consideraţi demni să îndure ruşine pentru numele lui.

42. Şi în fiecare zi, în templu şi în fiecare casă, nu au încetat să îi înveţe şi să predice pe Isus Cristos.