Ioan 5

Vindecarea slăbănogului de 38 de ani.

1. După acestea a fost o sărbătoare a iudeilor; şi Isus s-a urcat la Ierusalim.

2. Şi era în Ierusalim, lângă poarta oilor, o scăldătoare, care se numeşte în evreieşte Betesda, având cinci arcade.

3. În acestea zăcea o mulţime mare de neputincioşi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.

4. Fiindcă un înger se cobora la un anumit timp în scăldătoare şi agita apa; şi cine intra primul după agitarea apei era făcut sănătos de orice boală avea.

5. Şi acolo era un anumit om care era în neputinţă de treizeci şi opt de ani.

6. Isus, când l-a văzut zăcând şi ştiind că era aşa de mult timp, i-a spus: Doreşti să fii făcut sănătos?

7. Neputinciosul i-a răspuns: Domnule, nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se agită apa; iar până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.

8. Isus i-a spus: Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă.

9. Şi îndată omul s-a făcut sănătos şi şi-a luat patul şi umbla; însă în ziua aceea era sabatul.

10. De aceea iudeii au spus celui ce fusese vindecat: Este sabatul; nu îţi este legiuit să îţi iei patul.

11. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, acela mi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă.

12. Atunci l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă?

13. Dar cel vindecat nu ştia cine era; fiindcă Isus se retrăsese la o parte, fiind o mulţime în locul acela.

14. După acestea Isus l-a găsit în templu şi i-a spus: Iată, eşti făcut sănătos; nu mai păcătui, ca nu cumva să ţi se întâmple ceva mai rău.

15. Omul s-a dus şi a spus iudeilor că era Isus care l-a făcut sănătos.

16. Şi de aceea iudeii îl persecutau pe Isus şi căutau să îl ucidă, pentru că a făcut acestea în sabat.

Lucrarea Fiului.

17. Dar Isus le-a răspuns: Tatăl meu lucrează până acum; şi eu lucrez.

18. Din această cauză iudeii căutau şi mai mult să îl ucidă, nu numai pentru că încălcase sabatul, dar şi spunea că Dumnezeu este Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.

19. Atunci Isus a răspuns şi le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la el însuşi, decât ce vede pe Tatăl făcând; fiindcă oricâte face el, pe acestea şi Fiul le face la fel.

20. Fiindcă Tatăl iubeşte pe Fiul şi îi arată tot ce face el; şi îi va arăta fapte mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.

21. Fiindcă precum Tatăl îi învie pe morţi şi dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui voieşte.

22. Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredinţat toată judecata Fiului,

23. Ca toţi să onoreze pe Fiul, aşa cum onorează pe Tatăl. Cine nu onorează pe Fiul, nu onorează pe Tatăl care l-a trimis.

24. Adevărat, adevărat vă spun: Cine aude cuvântul meu şi îl crede pe cel ce m-a trimis, are viaţă veşnică şi nu vine în condamnare, ci a trecut din moarte la viaţă.

25. Adevărat, adevărat vă spun: Vine timpul şi acum este, când morţii vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu; şi cei ce aud, vor trăi.

26. Fiindcă, aşa cum Tatăl are viaţă în el însuşi, tot aşa a dat Fiului să aibă viaţa în el însuşi.

27. Şi i-a dat de asemenea autoritate să execute judecată, pentru că este Fiul omului.

28. Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine timpul în care toţi cei din morminte vor auzi vocea lui,

29. Şi vor ieşi afară; cei ce au făcut binele, pentru învierea vieţii; iar cei ce au lucrat cele rele, pentru învierea damnării.

30. Eu nu pot face nimic de la mine însumi; cum aud judec, şi judecata mea este dreaptă pentru că nu caut voia mea, ci voia Tatălui, care m-a trimis.

Mărturia Tatălui şi a lui Ioan.

31. Dacă eu aduc mărturie despre mine, mărturia mea nu este adevărată.

32. Este altul care aduce mărturie despre mine şi ştiu că mărturia pe care o aduce despre mine este adevărată.

33. Voi aţi trimis la Ioan şi el a adus mărturie adevărului.

34. Dar eu nu primesc mărturie de la om; ci spun acestea ca voi să fiţi salvaţi.

35. El a fost o lumină aprinsă şi strălucitoare, şi voi aţi voit să vă veseliţi pentru un timp în lumina lui.

36. Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; fiindcă faptele pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste fapte pe care le fac eu, aduc mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis.

37. Şi Tatăl însuşi, care m-a trimis, a adus mărturie despre mine. Voi nu i-aţi auzit niciodată vocea, nici nu i-aţi văzut chipul.

38. Şi cuvântul lui nu îl aveţi trăind în voi, pentru că pe cel ce l-a trimis el, pe el nu îl credeţi voi.

39. Cercetaţi scripturile, pentru că voi gândiţi că în ele aveţi viaţă eternă; şi ele sunt cele care aduc mărturie despre mine.

40. Şi nu voiţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă.

41. Nu primesc onoare de la oameni.

42. Dar vă ştiu că nu aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.

43. Am venit în numele Tatălui meu şi nu mă primiţi; dacă va veni altul în propriul lui nume, îl veţi primi.

44. Cum puteţi crede voi care primiţi onoare unii de la alţii şi nu căutaţi onoarea care vine doar de la Dumnezeu?

45. Să nu gândiţi că eu vă voi acuza înaintea Tatălui. Este cine să vă acuze, Moise, în care vă încredeţi.

46. Fiindcă, dacă aţi fi crezut pe Moise, m-aţi fi crezut pe mine; fiindcă el a scris despre mine.

47. Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele mele?