Ezechiel 31

1. Şi s-a întâmplat că, în al unsprezecelea an, în luna a treia, în ziua întâi a lunii, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:

2. Fiu al omului, vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, şi mulţimii lui: Ca cine eşti tu în măreţia ta?

3. Iată, asirianul era un cedru în Liban cu crengi frumoase şi frunziş umbros şi de o statură înaltă; şi vârful lui era printre ramurile dese.

4. Apele îl făceau mare, adâncul l-a înălţat sus cu râurile lui curgând de jur împrejurul plantelor lui şi îşi trimitea râuleţele la toţi copacii câmpului.

5. De aceea înălţimea lui era înălţată deasupra tuturor copacilor câmpului şi ramurile lui erau înmulţite şi crengile lui s-au lungit datorită mulţimii apelor, când creştea repede.

6. Toate păsările cerului îşi făceau cuiburile în ramurile lui; şi sub crengile lui toate fiarele câmpului îşi năşteau puii şi la umbra lui locuiau toate naţiunile mari.

7. Astfel era el frumos în măreţia lui, în lungimea crengilor lui, pentru că rădăcina lui era lângă ape mari.

8. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu puteau să îl ascundă; brazii nu erau asemenea ramurilor lui şi castanii nu erau precum crengile lui; nici vreun copac din grădina lui Dumnezeu nu îi era asemenea în frumuseţea lui.

9. Eu îl făcusem frumos prin mulţimea crengilor lui; astfel încât toţi copacii Edenului care erau în grădina lui Dumnezeu, îl invidiau.

10. De aceea, astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că te-ai înălţat în înălţime şi el şi-a crescut repede vârful printre ramurile dese şi inima lui s-a înălţat în înălţimea lui;

11. Eu de aceea l-am dat în mâna celui puternic dintre păgâni; el într-adevăr se va purta cu el: l-am alungat pentru stricăciunea lui.

12. Şi străinii, tiranii naţiunilor, l-au stârpit şi l-au părăsit; crengile lui au căzut pe munţi şi în toate văile şi ramurile lui sunt rupte prin toate râurile ţării; şi toate popoarele pământului au coborât de la umbra lui şi l-au părăsit.

13. Peste ruina lui toate păsările cerului vor rămâne şi toate fiarele câmpului vor fi peste crengile lui;

14. Ca niciunul dintre toţi copacii de lângă ape să nu se înalţe pe ei înşişi pentru înălţimea lor, nici să nu îşi crească repede vârful printre ramurile dese, nici copacii lor să nu stea drepţi în înălţimea lor, toţi care beau apă, pentru că toţi sunt daţi morţii, în părţile de jos ale pământului, în mijlocul copiilor oamenilor, cu cei care coboară în groapă.

15. Astfel spune Domnul DUMNEZEU: În ziua când el a coborât în mormânt eu am pus să se facă o jelire; am acoperit adâncul pentru el şi am oprit potopurile lui şi apele cele mari au fost oprite; şi am făcut Libanul să jelească pentru el şi toţi copacii câmpului s-au topit pentru el.

16. Am făcut naţiunile să se zguduie la sunetul căderii lui, când l-am aruncat jos în iad cu cei care coboară în groapă; şi toţi copacii Edenului, cei mai aleşi şi cei mai buni ai Libanului, toţi cei care beau apă, vor fi mângâiaţi în părţile de jos ale pământului.

17. Ei de asemenea au coborât cu el în iad la cei ucişi cu sabia; şi cei care erau braţul lui, care locuiau sub umbra lui în mijlocul păgânilor.

18. Astfel, cu cine eşti tu asemenea în glorie şi în măreţie printre copacii Edenului? Totuşi vei fi coborât cu copacii Edenului în părţile de jos ale pământului; te vei culca în mijlocul celor necircumcişi, cu cei ucişi de sabie. Acesta este Faraon şi toată mulţimea lui, spune Domnul DUMNEZEU.