Eclesiastul 8

1. Cine este ca înţeleptul? Şi cine cunoaşte interpretarea unui lucru? Înţelepciunea unui om îi face faţa să strălucească, şi cutezanţa feţei lui va fi schimbată.

2. Eu te sfătuiesc să ţii poruncile împăratului, şi aceasta în privinţa jurământului lui Dumnezeu.

3. Nu te grăbi să pleci dinaintea lui; nu sta în facerea unui lucru rău, fiindcă el face orice îi place.

4. Unde este cuvântul unui împărat, este putere; şi cine îi va spune: Ce faci?

5. Oricine ţine porunca nu va simţi vreun lucru rău, şi inima unui înţelept discerne deopotrivă timp şi judecată.

6. Deoarece pentru fiecare scop este un timp şi o judecată, de aceea nenorocirea omului este mare asupra lui.

7. Fiindcă nu ştie ceea ce va fi, căci cine îi poate spune când va fi?

8. Nu este om care să aibă stăpânire asupra duhului să păstreze duhul; nici nu are putere în ziua morţii şi nu este eliberare în acel război; nici stricăciunea nu va elibera pe cei ce îi sunt daţi ei.

9. Toate acestea le-am văzut şi mi-am dedicat inima fiecărei lucrări ce se face sub soare, este un timp în care un om stăpâneşte asupra altuia spre propria vătămare.

10. Şi astfel am văzut pe cei stricaţi îngropaţi, ei au venit şi au plecat din locul cel sfânt şi au fost uitaţi în cetatea în care ei au făcut astfel, aceasta este de asemenea deşertăciune.

11. Pentru că sentinţa împotriva unei lucrări rele nu este făcută în grabă, de aceea inima fiilor oamenilor este deplin aşezată în ei pentru a face rău.

12. Deşi un păcătos face rău de o sută de ori şi zilele lui sunt prelungite, totuşi eu ştiu cu siguranţă că va fi bine cu cei ce se tem de Dumnezeu, care se tem înaintea lui,

13. Dar nu va fi bine cu cel stricat, nici nu îşi va prelungi zilele, care sunt ca o umbră, pentru că el nu se teme înaintea lui Dumnezeu.

14. Este o deşertăciune făcută pe pământ: că ar fi drepţi, cărora li se întâmplă conform lucrării celor stricaţi; şi sunt stricaţi, cărora li se întâmplă conform lucrării celor drepţi; am spus că şi aceasta este deşertăciune.

15. Atunci am lăudat veselia, pentru că un om nu are ceva mai bun sub soare, decât să mănânce şi să bea şi să fie fericit, pentru că aceasta va rămâne cu el din munca lui în zilele vieţii sale, pe care Dumnezeu i-o dă sub soare.

16. Când mi-am dedicat inima să cunosc înţelepciunea şi să văd lucrarea făcută pe pământ; (fiindcă de asemenea nici zi nici noapte nu vede somn cu ochii lui),

17. Atunci am privit toată lucrarea lui Dumnezeu, că un om nu poate înţelege lucrarea ce este făcută sub soare, pentru că deşi un om munceşte să o caute, totuşi nu o va găsi; da, mai mult, oricât ar gândi un înţelept pentru a o cunoaşte, totuşi nu va fi în stare să o găsească.