Eclesiastul 4

1. Astfel m-am întors şi am luat în considerare toate oprimările făcute sub soare; şi iată, lacrimile celor oprimaţi şi nu au avut mângâietor; şi de partea opresorilor lor era putere; dar ei nu au avut mângâietor.

2. De aceea am lăudat pe morţii care sunt deja morţi, mai mult decât pe viii care sunt încă vii.

3. Da, mai bine decât amândoi este cel care încă nu este, care încă nu a văzut lucrarea rea făcută sub soare.

4. Din nou, am luat în considerare toată osteneala şi fiecare lucrare dreaptă, pentru aceasta un om este invidiat de aproapele său. Aceasta este de asemenea deşertăciune şi chinuire a duhului.

5. Prostul îşi încrucişează mâinile şi îşi mănâncă propria carne.

6. Mai bine este o mână plină, cu linişte, decât amândouă mâinile pline, dar cu osteneală şi chinuire a duhului.

7. Atunci m-am întors şi am văzut deşertăciune sub soare.

8. Este unul singur şi nu este un al doilea; da, el nu are nici copil, nici frate, totuşi nu este sfârşit la toată munca lui, nici nu se satură ochiul lui cu bogăţii, nici nu spune: Pentru cine muncesc eu şi îmi văduvesc sufletul de bine? Aceasta este de asemenea deşertăciune, da, este osteneală.

9. Doi sunt mai buni decât unul, pentru că au o bună răsplată pentru munca lor.

10. Căci dacă ar cădea, unul pe altul se ridică; dar vai celui ce este singur când cade, pentru că el nu are pe un altul să îl ridice.

11. Din nou, dacă doi se culcă împreună, le este cald; dar cum poate unul singur să se încălzească?

12. Şi dacă cineva îl învinge pe unul, doi i se vor împotrivi; şi o frânghie împletită în trei nu se rupe repede.

13. Mai bine este un copil sărac şi înţelept decât un împărat bătrân şi prost, care refuză să se mai lase avertizat.

14. Căci din închisoare el iese să domnească; după cum la fel cel născut în împărăţia sa devine sărac.

15. Am luat în considerare pe toţi cei vii care umblă sub soare, împreună cu al doilea copil care se va ridica în locul lui.

16. Fără sfârşit este tot poporul şi toţi ce au fost înaintea lor; de asemenea cei ce vor veni mai pe urmă nu se vor bucura de el. Cu adevărat şi aceasta este deşertăciune şi chinuire a duhului.