Eclesiastul 1

Totul este deşertăciune.

1. Cuvintele Predicatorului, fiul lui David, împărat în Ierusalim.

2. Deşertăciunea deşertăciunilor, spune Predicatorul: deşertăciunea deşertăciunilor; totul este deşertăciune.

3. Ce folos are un om din toată munca lui pe care o face sub soare?

4. O generaţie trece şi altă generaţie vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna.

5. Soarele de asemenea răsare şi soarele apune şi se grăbeşte spre locul său de unde a răsărit.

6. Vântul merge spre sud şi se întoarce spre nord; se învârteşte continuu, şi vântul se întoarce din nou conform rotirilor sale.

7. Toate râurile curg în mare, totuşi marea nu se umple; la locul de unde râurile vin, într-acolo se întorc din nou.

8. Toate lucrurile sunt în osteneală; omul nu o poate rosti; ochiul nu se satură a vedea, nici urechea nu se umple cu auzire.

9. Ce a fost, aceea va mai fi; şi ce s-a făcut, se va mai face; şi nu este nimic nou sub soare.

10. Este ceva despre care s-ar putea spune: Vezi, acesta este nou? Era deja în vechimea care a fost înainte de noi.

11. Nu este amintire a lucrurilor dinainte; nici nu va fi vreo amintire a lucrurilor ce vor veni la cei ce vor veni după.

Deşertăciunea tuturor lucrurilor.

12. Eu, Predicatorul, am fost împărat peste Israel în Ierusalim.

13. Şi mi-am pus inima să caut şi să cercetez prin înţelepciune toate câte sunt făcute sub cer; această osteneală grea a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să fie umiliţi prin ea.

14. Eu am văzut toate lucrările făcute sub soare; şi, iată, totul este deşertăciune şi chinuire a duhului.

15. Ce este strâmb nu poate fi îndreptat, şi ce lipseşte nu poate fi numărat.

16. Am vorbit îndeaproape cu inima mea, spunând: Iată, am ajuns mare şi am obţinut mai multă înţelepciune decât toţi cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; da, inima mea a avut mare experienţă de înţelepciune şi cunoaştere.

17. Şi mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc nebunia şi prostia; am priceput că aceasta de asemenea este chinuire a duhului.

18. Căci în multă înţelepciune este multă mâhnire, şi cel ce măreşte cunoaşterea măreşte întristarea.