Daniel 6

Daniel în groapa leilor.

1. I-a plăcut lui Darius să pună peste împărăţie o sută douăzeci de prinţi, care să fie peste întreaga împărăţie;

2. Şi peste aceştia, trei preşedinţi, dintre care Daniel era primul; ca prinţii să le dea socoteală, iar împăratul să nu aibă pagubă.

3. Atunci acest Daniel a fost preferat peste preşedinţi şi prinţi, deoarece un duh ales era în el; şi împăratul s-a gândit să îl pună peste întreg domeniul.

4. Atunci preşedinţii şi prinţii au căutat să găsească ocazie împotriva lui Daniel referitor la împărăţie; dar nu au putut afla nici ocazie, nici vină; întrucât era credincios, nu s-a aflat în el nici eroare nici greşeală.

5. Atunci aceşti oameni au spus: Nu vom găsi vreo ocazie împotriva acestui Daniel, decât dacă o găsim împotriva lui referitor la legea Dumnezeului său.

6. Atunci aceşti preşedinţi şi prinţi s-au adunat la împărat şi i-au spus astfel: Împărate Darius, să trăieşti veşnic.

7. Toţi preşedinţii împărăţiei, guvernatorii şi prinţii, sfătuitorii şi căpeteniile, s-au sfătuit împreună pentru a întemeia un edict împărătesc şi pentru a face o hotărâre fermă, ca oricine va face o cerere vreunui Dumnezeu sau om, pentru treizeci de zile, altuia decât ţie, împărate, să fie aruncat în groapa leilor.

8. Acum împărate, întemeiază hotărârea şi semnează înscrisul, ca să nu fie schimbat, conform legii mezilor şi perşilor, care nu se schimbă.

9. Astfel împăratul Darius a semnat scrierea şi hotărârea.

10. Şi când Daniel a cunoscut că înscrisul a fost semnat, a intrat în casa lui; şi ferestrele lui fiind deschise în camera lui spre Ierusalim, a îngenuncheat pe genunchii săi de trei ori pe zi şi s-a rugat şi a adus mulţumiri înaintea Dumnezeului său, cum a făcut mai înainte.

11. Atunci aceşti bărbaţi s-au adunat şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi făcând cerere înaintea Dumnezeului său.

12. Atunci s-au apropiat şi au vorbit înaintea împăratului referitor la hotărârea împăratului: Nu ai semnat o hotărâre, ca fiecare om care va face o cerere vreunui Dumnezeu sau om timp de treizeci de zile, altuia decât ţie, împărate, va fi aruncat în groapa leilor? Împăratul a răspuns şi a zis: Lucrul este adevărat, conform legii mezilor şi perşilor, care nu se schimbă.

13. Iar ei au răspuns şi au zis înaintea împăratului: Acel Daniel, care este dintre copiii captivităţii lui Iuda, nu te ia în considerare, împărate, nici hotărârea pe care ai semnat-o, ci îşi face cererea de trei ori pe zi.

14. Atunci împăratul, când a auzit aceste cuvinte, a fost foarte nemulţumit de el însuşi şi şi-a îndreptat inima spre Daniel pentru a-l elibera; şi a ostenit până la apusul soarelui să îl elibereze.

15. Atunci aceşti oameni s-au adunat la împărat şi au spus împăratului: Să ştii, împărate, că legea mezilor şi perşilor este: Că nicio hotărâre sau edict pe care împăratul îl întemeiază nu poate fi schimbat.

16. Atunci împăratul a poruncit şi l-au adus pe Daniel şi l-au aruncat în groapa leilor. Împăratul a vorbit şi i-a spus lui Daniel: Dumnezeul tău pe care îl serveşti continuu, el te va elibera.

17. Şi o piatră a fost adusă şi aşezată pe gura gropii; şi împăratul a sigilat-o cu propriul sigiliu şi cu sigiliul domnilor lui; ca hotărârea, referitoare la Daniel, să nu fie schimbată.

18. Atunci împăratul s-a întors la palatul său şi a petrecut noaptea postind, nici nu au fost aduse instrumente de muzică înaintea lui şi somnul i-a fugit.

19. Şi împăratul s-a ridicat dimineaţa foarte devreme şi a mers în grabă la groapa leilor.

20. Şi când s-a apropiat de groapă, a strigat la Daniel cu voce plângătoare şi împăratul a vorbit şi i-a spus lui Daniel: Daniele, servitor al Dumnezeului cel viu, a fost Dumnezeul tău, pe care îl serveşti continuu, în stare să te scape de lei?

21. Atunci Daniel a spus împăratului: Împărate, să trăieşti veşnic.

22. Dumnezeul meu a trimis pe îngerul său şi a închis gurile leilor ca să nu mă vatăme, întrucât s-a găsit nevinovăţie în mine înaintea lui; şi de asemenea înaintea ta, împărate, nu am făcut vătămare.

23. Atunci împăratul s-a bucurat peste măsură pentru el şi le-a poruncit să îl scoată pe Daniel din groapă. Astfel Daniel a fost scos din groapă şi niciun fel de vătămare nu s-a găsit asupra lui, deoarece el a crezut în Dumnezeul său.

24. Şi împăratul a poruncit şi au adus pe acei oameni care l-au acuzat pe Daniel şi i-au aruncat în groapa leilor, pe ei, pe copiii lor şi pe soţiile lor; şi leii i-au apucat şi le-au frânt toate oasele în bucăţi înainte ca ei să ajungă la fundul gropii.

25. Atunci împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, naţiunilor şi limbilor care locuiesc pe tot pământul: Pacea sa vă fie înmulţită.

26. Eu dau o hotărâre: Ca în fiecare domnie a împărăţiei mele oamenii să tremure şi să se teamă înaintea Dumnezeului lui Daniel; căci el este Dumnezeul cel viu şi neclintit pentru totdeauna şi împărăţia sa nu va fi distrusă şi domnia lui va fi până la sfârşit.

27. El eliberează şi salvează şi lucrează semne şi minuni în cer şi pe pământ, el care a eliberat pe Daniel din puterea leilor.

28. Astfel Daniel a prosperat în domnia lui Darius şi în domnia lui Cirus persanul.