Cantarea cantarilor 4

1. Iată, tu eşti frumoasă, iubita mea; iată, tu eşti frumoasă; tu ai ochii porumbiţei între şuviţele tale; părul tău este ca o turmă de capre, care se arată din muntele Galaad.

2. Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, venite de la scăldare, toate cu miei gemeni şi niciuna nu este stearpă între ele.

3. Buzele tale sunt ca o aţă de stacojiu şi vorbirea ta frumoasă; tâmplele tale sunt ca o bucată de rodie între şuviţele tale.

4. Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit pentru a fi casa de arme, în care atârnă o mie de platoşe, toate scuturi de războinici.

5. Cei doi sâni ai tăi, ca două căprioare tinere ce sunt gemene, ce pasc printre crini.

6. Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, mă voi duce la muntele de mir şi la dealul de tămâie.

7. Tu toată eşti frumoasă, iubita mea; nu este pată în tine.

8. Vino cu mine din Liban, mireaso, cu mine din Liban; priveşte din vârful Amanei, din vârful Şenirului şi Hermonului, din gropile leilor, din munţii leoparzilor.

9. Mi-ai răpit inima, sora mea, mireaso; mi-ai răpit inima cu unul din ochii tăi, cu un lănţişor al gâtului tău.

10. Cât de frumoasă este iubirea ta, sora mea, mireaso! Cu cât mai bună este dragostea ta decât vinul! Şi mirosul miresmelor tale decât toate mirodeniile!

11. Buzele tale, mireaso, picură precum fagurele; miere şi lapte sunt sub limba ta; şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.

12. O grădină îngrădită este sora mea, mireaso; un izvor închis, o fântână sigilată.

13. Lăstarii tăi sunt o livadă de rodii, cu fructe plăcute; camfor, cu nard,

14. Nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu toţi copacii de tămâie, mir şi aloe, cu toate mirodeniile cele mai alese;

15. O fântână a grădinilor, un izvor al apelor vii şi pâraie din Liban.

16. Trezeşte-te, vântule de nord; şi vino, sudule; suflă peste grădina mea, ca mirodeniile ei să curgă. Să vină preaiubitul meu în grădina lui şi să mănânce roadele ei plăcute.