Luca 17

Prilejurile de păcătuire.

1. Atunci le-a spus discipolilor: Este imposibil să nu vină poticnirile; dar vai aceluia prin care vin!

2. Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega în jurul gâtului o piatră de moară şi să fie aruncat în mare, decât să poticnească pe unul dintre aceşti micuţi.

3. Luaţi seama la voi înşivă şi dacă fratele tău încalcă legea împotriva ta, mustră-l; şi dacă se pocăieşte, iartă-l.

4. Şi dacă încalcă legea împotriva ta de şapte ori într-o zi şi de şapte ori într-o zi se întoarce la tine, spunând: Mă pocăiesc; iartă-l.

5. Şi apostolii au spus Domnului: Măreşte-ne credinţă.

6. Iar Domnul a spus: Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare; şi ar asculta de voi.

"Robi netrebnici".

7. Dar care dintre voi, având un rob arând sau păstorind vitele, îi va spune îndată după ce vine din câmp: Mergi şi şezi la masă?

8. Şi nu îi va spune mai degrabă: Pregăteşte-mi ceva să mănânc şi încinge-te şi serveşte-mi, până voi mânca şi voi bea; şi după acestea, vei mânca şi vei bea tu?

9. Îi mulţumeşte acelui rob, pentru că a făcut ce îi fusese poruncit? Consider că nu.

10. Tot aşa şi voi, când veţi fi făcut toate cele poruncite vouă, să spuneţi: Suntem robi nefolositori, am făcut ce era datoria noastră să facem.

Cei zece leproşi.

11. Şi s-a întâmplat, pe când mergea el la Ierusalim, că a trecut prin mijlocul Samariei şi Galileei.

12. Şi când a intrat într-un sat anumit, l-au întâlnit zece bărbaţi leproşi, care stăteau departe în picioare;

13. Şi ei şi-au ridicat vocea, spunând: Isuse, Stăpâne, ai milă de noi.

14. Şi când i-a văzut, le-a spus: Duceţi-vă, arătaţi-vă preoţilor. Şi s-a întâmplat că, în mersul lor, au fost curăţiţi.

15. Şi unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors şi cu voce tare glorifica pe Dumnezeu.

16. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui, dându-i mulţumiri; şi el era samaritean.

17. Iar Isus, răspunzând, a zis: Nu au fost zece curăţiţi? Dar unde sunt cei nouă?

18. Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să dea glorie lui Dumnezeu decât acest străin?

19. Şi i-a spus: Scoală-te, du-te; credinţa ta te-a făcut sănătos.

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu.

20. Şi fiind întrebat de farisei, când are să vină împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu vine la vedere;

21. Nici nu vor spune: Iat-o aici! Sau: Iat-o acolo! Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.

Venirea Fiului omului.

22. Şi le-a spus discipolilor: Vor veni zilele când veţi dori să vedeţi una dintre zilele Fiului omului şi nu veţi vedea.

23. Şi vă vor spune: Iată, aici; sau: Iată, acolo. Nu vă duceţi, nici nu îi urmaţi.

24. Pentru că aşa ca fulgerul, care fulgerând dintr-o parte de sub cer, străluceşte până în cealaltă parte de sub cer; aşa va fi şi Fiul omului în ziua lui.

25. Dar mai întâi el trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie.

26. Şi cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului omului.

27. Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când Noe a intrat în arcă şi potopul a venit şi i-a nimicit pe toţi.

28. Şi la fel cum a fost în zilele lui Lot, mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, zideau;

29. Dar în acea zi când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a nimicit pe toţi.

30. Chiar aşa va fi în ziua când Fiul omului se revelează.

31. În acea zi, cel ce va fi pe acoperişul casei şi bunurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; şi cel ce este pe câmp, la fel, să nu se întoarcă.

32. Amintiţi-vă de soţia lui Lot.

33. Oricine va căuta să îşi salveze viaţa, o va pierde; şi oricine îşi va pierde viaţa, o va păstra.

34. Vă spun: În acea noapte, vor fi doi într-un pat; unul va fi luat şi celălalt va fi lăsat.

35. Două vor măcina împreună; una va fi luată şi cealaltă va fi lăsată.

36. Doi vor fi la câmp; unul va fi luat şi celălalt va fi lăsat.