Apocalipsa 6

1. Şi am văzut când Mielul a deschis unul dintre sigilii şi am auzit, ca zgomotul unui tunet, pe una dintre cele patru fiinţe vii spunând: Vino şi vezi.

2. Şi am văzut şi, iată, un cal alb; şi cel ce şedea pe el avea un arc; şi i-a fost dată o coroană; şi a ieşit înainte, cucerind şi pentru a cuceri.

3. Şi când a deschis al doilea sigiliu, am auzit pe a doua fiinţă vie spunând: Vino şi vezi.

4. Şi a ieşit un alt cal, roşu; şi celui ce şedea pe el i-a fost dat să ia pacea de pe pământ şi ca ei să se ucidă unii pe alţii; şi i-a fost dată o sabie mare.

5. Şi când a deschis al treilea sigiliu, am auzit a treia fiinţă vie, spunând: Vino şi vezi. Şi m-am uitat şi, iată, un cal negru; şi cel ce şedea pe el avea în mâna sa o balanţă.

6. Şi am auzit o voce în mijlocul celor patru fiinţe vii, spunând: O măsură de grâu pentru un dinar şi trei măsuri de orz pentru un dinar; şi vezi să nu vatămi untdelemnul şi vinul.

7. Şi când a deschis al patrulea sigiliu, am auzit vocea celei de a patra fiinţe vii spunând: Vino şi vezi.

8. Şi m-am uitat şi, iată, un cal gălbui; şi numele celui ce şedea pe el era Moartea, şi Iadul venea cu el. Şi li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, să ucidă cu sabie şi cu foamete şi cu moarte şi cu fiarele pământului.

9. Şi când a deschis al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce au fost ucişi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au ţinut-o.

10. Şi strigau cu voce tare, spunând: Până când, Doamne sfânt şi adevărat, nu judeci şi nu răzbuni sângele nostru de la cei ce locuiesc pe pământ?

11. Şi le-au fost date robe albe fiecăruia dintre ei; şi li s-a spus că trebuie să se odihnească încă puţin timp, până când se va împlini şi numărul părtaşilor lor de servire şi al fraţilor lor, care urmau să fie ucişi ca ei.

12. Şi m-am uitat când a deschis al şaselea sigiliu şi, iată, a fost un cutremur mare; şi soarele a devenit negru ca o pânză de sac din păr şi luna a devenit ca sângele;

13. Şi stelele cerului au căzut pe pământ, aşa cum un smochin îşi aruncă smochinele lui necoapte când este scuturat de un vânt puternic.

14. Şi cerul s-a îndepărtat ca o carte făcută sul; şi fiecare munte şi insulă au fost mutate din locurile lor.

15. Şi împăraţii pământului şi oamenii de vază şi cei bogaţi şi căpetenii şi cei puternici şi fiecare rob şi fiecare om liber s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor;

16. Şi spuneau munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de la faţa Celui ce şade pe tron şi de la furia Mielului;

17. Pentru că a venit ziua cea mare a furiei lui, şi cine poate sta în picioare?