Apocalipsa 12

1. Şi s-a arătat o mare minune în cer; o femeie îmbrăcată cu soarele, şi luna sub picioarele ei, şi pe capul ei o coroană cu douăsprezece stele;

2. Şi, fiind însărcinată, a strigat, fiind în travaliu şi în chin ca să nască.

3. Şi s-a arătat o altă minune în cer; şi, iată, un mare dragon roşu, având şapte capete şi zece coarne şi pe capetele sale şapte coroane.

4. Şi coada lui trăgea a treia parte a stelelor cerului şi le arunca pe pământ; şi dragonul a stat în picioare înaintea femeii care era gata să nască, pentru ca să îi mănânce copilul imediat ce va fi născut.

5. Şi a născut un copil de parte bărbătească, ce a fost născut pentru a conduce toate naţiunile cu un toiag de fier; şi copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul lui.

6. Şi femeia a fugit în pustie, unde are pregătit un loc de la Dumnezeu, ca acolo ei să o hrănească o mie două sute şaizeci de zile.

7. Şi a fost război în cer; Mihail şi îngerii lui au luptat împotriva dragonului; şi dragonul şi îngerii lui au luptat.

8. Şi nu au învins; nici locul lor nu a mai fost găsit în cer.

9. Şi a fost aruncat afară dragonul cel mare, acel şarpe bătrân, numit Diavolul şi Satan, care înşală întreaga lume; a fost aruncat pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.

10. Şi am auzit o voce tare, spunând în cer: Acum a venit salvarea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi puterea lui Cristos, pentru că a fost aruncat jos acuzatorul fraţilor noştri, cel care i-a acuzat înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.

11. Şi l-au învins prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor; şi nu şi-au iubit viaţa până la moarte.

12. Din această cauză, bucuraţi-vă voi ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai locuitorilor pământului şi ai mării! Pentru că diavolul a coborât la voi, având furie mare, deoarece ştie că mai are doar puţin timp.

13. Şi când dragonul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a persecutat femeia care a născut copilul de parte bărbătească.

14. Şi femeii i-au fost date două aripi ale unei acvile mari, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde este hrănită pentru un timp şi timpuri şi jumătate a timpului, ascunsă de la faţa şarpelui.

15. Şi şarpele a aruncat din gura lui apă ca un potop după femeie, ca să o facă să fie dusă de potop.

16. Şi pământul a ajutat femeia şi pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit potopul pe care l-a aruncat dragonul din gura sa.

17. Şi dragonul a fost furios pe femeie şi a mers să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cei care ţin poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus Cristos.