Apocalipsa 10

1. Şi am văzut un alt înger puternic, coborând din cer, îmbrăcat cu un nor; şi avea un curcubeu peste capul lui şi faţa lui era ca soarele şi picioarele lui ca nişte stâlpi de foc;

2. Şi avea în mâna sa o cărticică deschisă; şi şi-a pus piciorul drept pe mare şi stângul pe pământ,

3. Şi a strigat cu voce tare, precum rage un leu; şi când a strigat el, cele şapte tunete au rostit cu vocile lor.

4. Şi când cele şapte tunete au rostit cu vocile lor, eram gata să scriu; şi am auzit o voce din cer, spunându-mi: Sigilează lucrurile pe care cele şapte tunete le-au rostit şi nu scrie acestea.

5. Şi îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna spre cer,

6. Şi a jurat pe cel ce trăieşte pentru totdeauna şi întotdeauna, care a creat cerul şi lucrurile care sunt în el, şi pământul şi lucrurile care sunt pe el, şi marea şi lucrurile care sunt în ea, că timp nu va mai fi;

7. Ci în zilele vocii celui de al şaptelea înger, când va începe să trâmbiţeze, va fi terminat misterul lui Dumnezeu, aşa cum a făcut el cunoscut robilor săi, profeţii.

8. Şi vocea pe care am auzit-o din cer, a vorbit din nou cu mine şi a spus: Du-te, ia cărticica ce este deschisă în mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ.

9. Şi m-am dus spre înger şi i-am spus: Dă-mi cărticica. Iar el mi-a spus: Ia-o şi mănânc-o; şi ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.

10. Şi am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi în gura mea a fost dulce ca mierea; şi imediat ce am mâncat-o pântecele mi s-a amărât.

11. Şi el mi-a spus: Tu trebuie să profeţeşti din nou înaintea multor popoare şi naţiuni şi limbi şi împăraţi.