2 Samuel 19

Jalea împăratului.

1. Şi i s-a spus lui Ioab: Iată, împăratul plânge şi jeleşte după Absalom.

2. Şi victoria în acea zi a fost prefăcută în jale pentru tot poporul; fiindcă poporul a auzit spunându-se în acea zi cum împăratul era mâhnit pentru fiul său.

3. Şi poporul s-a furişat în acea zi înăuntrul cetăţii, cum se furişează un popor care este ruşinat când fuge în bătălie.

4. Dar împăratul şi-a acoperit faţa şi împăratul striga cu o voce tare: O fiul meu Absalom, O Absalom, fiul meu, fiul meu!

5. Şi Ioab a intrat în casă la împărat şi a spus: Ai ruşinat în această zi feţele tuturor servitorilor tăi, care în această zi ţi-au salvat viaţa ta şi vieţile fiilor tăi şi ale fiicelor tale şi vieţile soţiilor tale şi vieţile concubinelor tale;

6. În aceea că tu iubeşti pe duşmanii tăi şi îi urăşti pe prietenii tăi. Fiindcă ai declarat în această zi că nu iei aminte nici la prinţi nici la servitori, pentru că în această zi pricep că dacă Absalom ar fi trăit, iar noi toţi astăzi am fi murit, atunci ţi-ar fi plăcut mult.

7. De aceea acum, ridică-te, ieşi şi vorbeşte cu mângâiere servitorilor tăi; fiindcă jur pe DOMNUL, dacă nu ieşi, nu va rămâne unul cu tine în această noapte; şi aceasta va fi mai rău pentru tine decât tot răul care a venit asupra ta din tinereţea ta până acum.

8. Atunci împăratul s-a ridicat şi a şezut la poartă. Şi au spus întregului popor, zicând: Iată, împăratul şade la poartă. Şi tot poporul a venit înaintea împăratului; fiindcă Israel fugise fiecare om la cortul său.

Întoarcerea împăratului la Ierusalim.

9. Şi tot poporul se certa în toate triburile lui Israel, spunând: Împăratul ne-a salvat din mâna duşmanilor noştri şi ne-a eliberat din mâna filistenilor; şi acum a fugit din ţară din cauza lui Absalom.

10. Şi Absalom, pe care l-am uns peste noi, a murit în bătălie. De aceea acum, de ce nu spuneţi un cuvânt pentru aducerea împăratului înapoi?

11. Şi împăratul David a trimis la Ţadoc şi Abiatar, preoţii, spunând: Vorbiţi bătrânilor lui Iuda, zicând: De ce sunteţi voi cei din urmă ca să aduceţi pe împărat înapoi acasă? Văzând că vorbirea întregului Israel a venit la împărat, în casa lui.

12. Voi sunteţi fraţii mei, voi sunteţi oasele mele şi carnea mea; pentru ce atunci sunteţi cei din urmă ca să aduceţi înapoi pe împărat?

13. Şi spuneţi lui Amasa: Nu eşti tu din osul meu şi din carnea mea? Astfel să îmi facă Dumnezeu şi încă mai mult, dacă nu vei fi căpetenia oştirii înaintea mea continuu, în locul lui Ioab.

14. Şi el a aplecat inima tuturor bărbaţilor lui Iuda, chiar ca pe inima unui singur om, astfel încât au trimis acest cuvânt la împărat: Întoarce-te tu şi toţi servitorii tăi.

15. Astfel împăratul s-a întors şi a venit la Iordan. Şi Iuda a venit la Ghilgal, pentru a merge să îl întâmpine pe împărat şi să îl conducă pe împărat peste Iordan.

Bunătatea lui David faţă de Şimei.

16. Şi Şimei, fiul lui Ghera, un beniamit, care era din Bahurim, s-a grăbit şi a coborât cu bărbaţii lui Iuda să îl întâlnească pe împăratul David.

17. Şi acolo erau o mie de oameni din Beniamin cu el şi Ţiba, servitorul casei lui Saul, şi cei cincisprezece fii ai lui şi cei douăzeci de servitori ai lui cu el; şi au trecut Iordanul înaintea împăratului.

18. Şi a trecut un bac ca să treacă dincolo casa împăratului şi să facă ce i se părea bine. Şi Şimei, fiul lui Ghera, a căzut înaintea împăratului, pe când el trecea Iordanul.

19. Şi a spus împăratului: Să nu îmi impute nelegiuire domnul meu, nici să nu îţi aminteşti ceea ce servitorul tău a făcut cu strâmbătate în acea zi când a ieşit domnul meu împăratul din Ierusalim; ca împăratul să pună aceasta la inimă.

20. Pentru că servitorul tău ştie că eu am păcătuit; de aceea, iată, am venit cel dintâi în această zi din toată casa lui Iosif pentru a coborî să îl întâmpin pe domnul meu, împăratul.

21. Dar Abişai, fiul Ţeruiei, a răspuns şi a zis: Să nu fie Şimei dat la moarte pentru aceasta, deoarece a blestemat pe unsul DOMNULUI?

22. Şi David a spus: Ce am eu a face cu voi, fii ai Ţeruiei, ca în această zi să îmi fiţi potrivnici? Să fie dat cineva la moarte în această zi în Israel? Oare nu ştiu eu că sunt astăzi împărat peste Israel?

23. De aceea împăratul i-a spus lui Şimei: Nu vei muri. Şi împăratul i-a jurat.

Bunătatea lui David faţă de Mefiboşet.

24. Şi Mefiboşet, fiul lui Saul, a coborât să îl întâlnească pe împărat şi nu îşi îngrijise picioarele, nici nu îşi pregătise barba, nici nu îşi spălase hainele, din ziua în care împăratul plecase până în ziua când s-a întors în pace.

25. Şi s-a întâmplat, după ce a venit la Ierusalim să îl întâlnească pe împărat, că împăratul i-a spus: Pentru ce nu ai mers cu mine, Mefiboşet?

26. Şi el a răspuns: Domnul meu, o împărate, servitorul meu m-a înşelat; fiindcă servitorul tău a spus: îmi voi înşeua un măgar, ca să călăresc pe el şi să merg la împărat, pentru că servitorul tău este şchiop.

27. Şi el a defăimat pe servitorul tău înaintea domnului meu împăratul; dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu; fă de aceea ce este bine în ochii tăi.

28. Pentru că toţi ai casei tatălui meu nu erau decât oameni morţi înaintea domnului meu, împăratul; totuşi tu ai pus pe servitorul tău printre cei care mănâncă la masa ta. Ce drept mai am eu să mai strig către împăratul?

29. Şi împăratul i-a spus: De ce mai vorbeşti încă de lucrurile tale? Eu am spus: Tu şi Ţiba împărţiţi câmpul.

30. Şi Mefiboşet a spus împăratului: Da, să ia el totul, pentru că domnul meu împăratul a venit în pace în casa lui.

Mulţumirea lui David faţă de Barzilai.

31. Şi Barzilai galaaditul a coborât de la Roghelim şi a trecut Iordanul cu împăratul, pentru a-l conduce peste Iordan.

32. Acum, Barzilai era un om foarte bătrân, de optzeci de ani; şi el s-a îngrijit de susţinerea împăratului în timp ce era în Mahanaim, pentru că era un om foarte mare.

33. Şi împăratul i-a spus lui Barzilai: Treci cu mine şi te voi hrăni cu mine în Ierusalim.

34. Şi Barzilai a spus împăratului: Cât mai am de trăit, ca să urc cu împăratul la Ierusalim?

35. Eu am în această zi optzeci de ani; şi pot eu discerne între bine şi rău? Poate servitorul tău să guste ce mănânc şi ce beau? Pot eu să mai aud vocea cântăreţilor şi a cântăreţelor? Pentru ce atunci să mai fie servitorul tău o povară domnului meu împăratul?

36. Servitorul tău va merge puţin peste Iordan cu împăratul; şi de ce să mă răsplătească împăratul cu o astfel de răsplată?

37. Lasă, te rog, să se întoarcă servitorul tău, ca să mor în propria mea cetate şi să fiu îngropat lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele. Dar iată, pe servitorul tău, Chimham; să treacă el cu domnul meu, împăratul; şi să îi faci ce ţi se va părea bine.

38. Şi împăratul a răspuns: Chimham să treacă împreună cu mine şi îi voi face ce ţi se va părea bine; şi orice vei cere de la mine, aceea voi face pentru tine.

39. Şi tot poporul a trecut Iordanul. Şi după ce împăratul a trecut, împăratul l-a sărutat pe Barzilai şi l-a binecuvântat; şi el s-a întors la locul său.

40. Atunci împăratul a mers la Ghilgal şi Chimham a mers cu el; şi tot poporul lui Iuda l-a condus pe împărat şi de asemenea jumătate din poporul lui Israel.

41. Şi, iată, toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat şi i-au spus: De ce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au adus pe împărat şi casa lui şi pe toţi oamenii lui David cu el, peste Iordan?

42. Şi toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: Pentru că împăratul ne este rudă apropiată; de ce atunci v-aţi mâniat din cauza acestui lucru? Am mâncat noi ceva pe cheltuiala împăratului? Sau ne-a dat el vreun dar?

43. Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda şi au spus: Noi avem zece părţi la împărat şi de asemenea mai mult drept în David decât voi; de ce atunci ne-aţi dispreţuit, încât sfatul nostru să nu fie cel dintâi în aducerea înapoi a împăratului nostru? Şi cuvintele bărbaţilor lui Iuda au fost mai aspre decât cuvintele bărbaţilor lui Israel.